Numai azi nu-i mâine!

Aserțiunea din titlu este verișoară bună cu deja clasicizata „Iarna nu-i ca vara!”. Iar mâine, în plin noiembrie, când vara e o amintire, iar iarna încă n-a sosit, România fotbalistică are de dat cel mai greu test din ultimii foarte mulți ani. Spun asta fiindcă după nenumărate campanii de calificare eșuate lamentabil, de data asta România se află în postura de favorită. Cel puțin mie așa mi se pare, ba am și argumente. Primul ar fi că am început aceste preliminarii cu o victorie mai mult decât surprinzătoare în fața echipei considerate ca marea favorită, Grecia, singura din grupă care reușise calificarea la World Cup (tocmai împotriva noastră, urmare a dublei manșe de calificare, în care se impusese categoric), ba care mai și trecuse de faza grupelor, calificându-se printre primele 16 echipe din lume. Teoretic, celelalte cinci echipe din grupă se băteau la data primului meci pentru locul 2. Numai că victoria noastră a reașezat clasamentul, astfel încât acum Grecia, după trei meciuri, are doar un punct, ocupând penultimul loc, în timp ce România este pe 2, cu 7 puncte. Surprinzătoare, dacă putem vorbi despre așa ceva, nu este România, ci Irlanda de Nord, pe care nu știu de ce totdeauna toată lumea o exclude dintre favoriți, deși e vorba de fotbalul britanic, care totdeauna e în stare să dea oricui o lovitură. Irlanda de Nord e pe locul 1, cu maximum de puncte: 9 din trei meciuri. E drept că n-a avut chiar cei mai grei adversari, exceptând primul ei meci, câștigat în Ungaria. Dacă luăm în calcul faptul că singurul nostru semieșec a fost tot cu Ungaria, la București, atunci aparent Irlanda e favorită, așa cum a spus de altfel și Puiu Iordănescu. Numai că după atâtea înecări la mal, parcă a venit vremea ca și România să dea o lovitură, asta însemnând calificarea directă, chiar de pe locul 1, de data asta. Așa că batem Irlanda de Nord, urcăm pe locul 1 și nu mai coborâm până la sfârșit. Numai azi mai suntem pe 2.