Veșnica speranță: refuzații

Stați puțin și nu mânați, că perioada de transferări nici n-a-nceput. Ceea ce vedem și auzim acum reprezintă doar tatonări, încercări oarecum timide de marketing, de sondare a pieții, doar-doar o pune botul cine are să-l pună. Facem pentru început un viraj către Turcia, poate astfel veți înțelege mai bine ce vreau să spun și unde vreau să ajung. Așadar, o echipă turcească, una din cele 3 mari prin tradiție, dă ca sigur transferul lui Ronaldinho. Pe care se pare că și dv. l-ați cam uitat de când a părăsit Europa și s-a întors acasă. Unul din cei mai buni fotbaliști ai acestui mileniu. Un fotbalist exploatat până dincolo de limitele imaginabilului, epuizat până către distrugerea la data când a părăsit Europa. Regenerat însă miraculos după revenirea acasă, încât și-a dus echipa de club până la câștigarea trofeului suprem continental în America de Sud, iar prezența lui în lotul cu care Brazilia se pregătește să câștige World Cup anul acesta nu miră pe nimeni. Contactul pe care i l-au pregătit turcii e zdravăn, așa cum se cuvine unui câștigător al Balonului de Aur, chiar dacă acum are 33 de ani, iar acum 4 părea, repet, terminat. Adrian Mutu are 35 de ani și să nu uităm că ne puseserăm speranța calificării la același World Cup fix în el. Există însă o diferență majoră în felul în care înțelege fiecare din cei doi să-și încheie cariera, deși cândva erau aproape la fel de căutați de echipe absolut comparabile ca valoare și putere. Modelul Ronaldinho e însă greu de urmat de fotbaliștii români. Modelul Mutu e mai pe înțelesul lor, astfel încât nu-mi aduc aminte, de vreun deceniu încoace, ca vreo mare speranță românească să fi și confirmat. Să fi început cu un transfer bunicel, iar apoi să nu-și dea rând mărimile de a-l cumpăra. Avem în schimb nenumărați Alibeci și Keșeri pe care, după ce și-au consumat integral răbdarea, păcăliții îi retrimit acasă, ba ar da și bani numai să scape de ei. Aici, sunt primiți cu onoruri și prezentați drept elemente-cheie în câștigarea titlului. Ba și aduși după lupte grele. Iar ei, săracii, sunt doar niște rebuturi, niște refuzați de fotbalul adevărat.