Furtul în presă. Astăzi, România TV

În presa scrisă, exclusivitatea unei știri durează o zi. Adică, până în ziua următoare, când și alte publicații preiau acel subiect dacă, evident, este unul de larg interes. În eter, radio sau tv, ori în mediul online, exclusivitatea unei știri este de ordinul minutelor. După ce este difuzată de un post de televiziune, să zicem, știrea în exclusivitate este preluată și de alte posturi. Dar, foarte important, este verificată în prealabil și apoi fiecare post vine cu ceva în plus. Asta ține de profesionalism și de respectul care îl are fiecare pentru telespectatori, pentru meserie și pentru propria persoană. Dar mai ține și de respectul față de munca altora și chiar de bun-simț.
Probabil ați văzut de multe ori la diverse posturi de televiziune informații de genul: „a declarat la postul X”. O personalitate a zilei face o declarație importantă la un post de televiziune. Știrea este preluată și de alte posturi, care precizează la ce televiziune s-a făcut declarația respectivă și, uneori, chiar și la ce emisiune.
Mass-media centrală are corespondenți în județele țării. De regulă câte un corespondent pentru un județ sau, de când cu criza, un corespondent la două județe. Evident că un singur om, indiferent cât ar fi de bun, nu poate aduna atâtea știri câte adună un ziar local. Și atunci, absolut normal, ziarele locale constituie o sursă de inspirație pentru mass-media centrală. Corespondentul ia știrea din presa locală și își face propriul lui material. Cu cuvintele lui și cu măcar o minimă documentare din parte lui. Asta în cazul presei scrise, unde este ceva mai ușor. La televiziune, ar trebui ca respectivul corespondent să scoată năsucul din casă, chiar dacă a nins și este frig, și să meargă să ia câteva imagini de pe teren. Asta face un ziarist care își respectă colegii, care are o doză minimă de bun-simț și care își respectă munca sa și propria persoană.
Aproape săptămânal suntem contactați de publicații centrale (ce nu au corespondenți în județ) care ne cer acceptul pentru a prelua un material sau altul. Ne dăm acceptul și articolul este publicat așa cum se face într-o lume civilizată: cu citarea sursei, în material și pe fotografii. În cazul internetului se mai face și trimitere, prin link, către materialul de pe site-ul nostru.
Dacă nu procedezi așa, înseamnă că furi. Furi ca în codru, fără rușine, fără bun-simț.
De ceva vreme, postul de televiziune România TV preia cu o crasă nerușinare materiale de pe pagina de internet a cotidianului nostru, fără a menționa, măcar din greșeală, sursa informației. Ca să fiu și mai clar, respectivul post preia știri video pe care le difuzează ca și cum ar fi propriile lor materiale. Dacă se întâmpla o dată, de două sau de trei ori, nu aș fi zis nimic. Oamenii mai greșesc. Dar la acest post tv, furtul se pare că a devenit un obicei. Sincer, am pierdut numărătoarea știrilor furate de acești cititori de prompter.
Duminică, România TV a preluat știrea video despre familia terorizată de țiganii de pe Mirăuți. Nici o imagine proprie. Toate sunt din știrea noastră. Au lăsat chiar și vocea redactorului nostru, care a adresat o întrebare victimei. Și în nici un moment nu au precizat sursa.
Posturi de televiziune care se respectă, TVR 1, Pro TV, Antena 1, Realitatea TV, Antena 3 etc. au preluat de-a lungul vremii imagini video sau fotografii din diverse știri postate pe site-ul nostru. De fiecare dată a apărut pe ecran, ca sursă, numele Monitorului de Suceava. Repet, pentru cine nu a fost atent la început: este vorba despre profesionalism, respect față de munca altora, respect față de propria persoană, bun-simț. Din păcate, însă, astea sunt doar mărunțișuri, de care mulți dintre tinerii ziariști de astăzi nu au auzit.