În fața Domnului suntem egali

O să-mi asum riscul de a scrie despre biserică; știți că se spune că, dacă te iei de cine nu trebuie, s-ar putea s-o pățești. Mai mult, o să-mi asum riscul să vorbesc a doua oară pe același subiect. Precum Chuck Norris care a numărat până la infinit de două ori, apoi a pus mâna pe telefon și s-a autoinvitat la ziua Izabelei. Aș merge chiar mai departe și m-aș hazarda să spun că treburile cu clădirea mistuită de foc, în care funcționau Arhiepiscopia și Seminarul Teologic, par a fi mai degrabă necurate. Odată cu ancheta privind producerea nefericitului eveniment din 8 ianuarie, inevitabilul s-a produs. Au început să se pună întrebări și să se găsească și răspunsuri privind legalitatea, autorizațiile de construcție, de funcționare, avizele. Altfel spus, documentele care nu s-au găsit au ars în flăcări. La îndemână răspuns. Cum rămâne însă cu celălalt exemplar, pentru că orice instituție, fie Inspectorat pentru Situații de Urgență, fie Primărie, fie Inspectorat în construcții, etc., eliberează acte în dublu exemplar. Tocmai pentru a evita situații de genul dezastrelor ce ar putea distruge tot, precum incendiul de săptămâna trecută. Ca un făcut, din hârtiile rămase la lumină reiese că Arhiepiscopia a primit autorizație de construcție eliberată de Consiliul Județean în 2002, pentru o suprafață desfășurată de circa 1.200 de metri pătrați, destinați birourilor și unei tipografii. În final, după cum se știe, suprafața construită era de fapt mai mare, iar pe lângă birouri a funcționat o instituție școlară, cu internat și cantină. Seminarul Teologic, ce funcționa înainte la Dumbrăveni, și-a mutat activitatea în această nouă clădire cu girul șefului Inspectoratului Școlar Județean de atunci, Mihai Vitcu. Nu i-a interesat pe prea marii învățământului dacă elevii vor fi în siguranță. N-a contat că noul sediu nu respecta normele de securitate la incendiu. S-a putut și-așa, s-a făcut. Așadar autoritățile au închis ochii și au binecuvântat, căci se poate și invers, cu tăcerea lor, existența unei clădiri care nu respecta legislația în vigoare. Ancheta și-a urmat cursul firesc, dar cu multă bunăvoință din partea tuturor organelor implicate. Tot pe principiul că nu e bine să te pui rău știți dumneavoastră cu cine. Concluzia este că incendiul din 8 ianuarie care a mistuit clădirea din lemn unde funcționau Seminarul Teologic „Mitropolitul Dosoftei” și birourile Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a izbucnit în zona spălătorului, de la flacăra unei lămpi cu combustibil gazos, folosită fără respectarea măsurilor de protecție la foc. O spune raportul de constatare științifică întocmit de specialiștii de la Pompieri și Poliție, făcut public de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Bucovina”. Se pare că lampa a fost utilizată pentru dezghețarea țevilor din interiorul spălătorului. Prin purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliție, Ionuț Epureanu, am aflat că, în acest caz, s-a întocmit dosar penal pentru distrugere din culpă. Nu știm încă a cui e culpa. Dar la câte necunoscute planează asupra acestui subiect, ce mai înseamnă încă una. Or fi oamenii bisericii mai aproape, dar nu sunt mai presus… de lege. Nici cea umană, nici cea divină.