Apa caldă – cum se negociază o minune

E ceva în aer și nu știu dacă să mă bucur sau să mă aștept la reversul medaliei. Simona Halep a bătut-o pe Serena Williams de i-a scos tenisul din cap. De fapt, cred că nici nu l-a avut cu ea, ieri. L-a uitat acasă. Serena ne-a uimit din nou prin lipsa de reacție și atitudinea de neînțeles, iar Simona ne-a făcut iar să umplem Facebook-ul de mândrie națională debordantă. Și asta nu e tot. De fapt, marea emoție a zilei de miercuri a venit dintr-o cu totul altă zonă. La Suceava s-a repornit centrala termică a orașului. De joi avem din nou apă caldă și poate chiar căldură. Abia asta e cu adevărat impresionant. Povestea cu Simona și Serena a fost doar o introducere, singura legătură dintre Suceava și Turneul Campioanelor de la Singapore fiind faptul că, pentru că nu rămâne niciodată fără apă caldă, acolo, la ea, în America, Serena trebuia să experimenteze și ea cum e un duș rece. Pe de altă parte, sucevenii, sătui de dușuri reci, pot zăbovi astăzi mai mult în baie căci, vorba aceea, au cu ce. Au apă caldă. Așa au decis factorii implicați, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic concret care să fi schimbat datele problemei. Se vorbea că încasările de la populație trebuie să crească musai, altfel nu se deblochează situația. Încasările nu numai că n-au crescut, dar au fost chiar jenante. Se mai vorbea că municipalitatea va primi un ajutor de la guvern de două milioane de lei, bani ce vor ajunge și la firma producătoare de agent termic. Deocamdată n-a venit nimic mai mult decât o promisiune. Săptămâna trecută, se vorbea de un protocol tripartit între Primărie, producătorul de energie, Bioenergy, și distribuitorul de agent termic, Termica. Înțelegerea a picat după ce Consiliul Local a votat majorarea prețului gigacaloriei, dar la un nivel mai scăzut decât le-ar fi convenit celor trei. Astăzi sunt două săptămâni și două zile de când s-a oprit furnizarea apei calde familiilor racordate la rețeaua centralizată de termoficare. În fiecare zi, fiecare parte implicată în această chestiune și-a susținut vehement punctul de vedere, arătându-și bunele intenții și menționând că altcineva este responsabil pentru situația de colaps în care s-a ajuns. După cincisprezece zile de negocieri, nimic nu s-a schimbat, nimeni nu a cedat și totuși apa caldă va curge din nou. Minune e, că altfel nu se explică. Bioenergy e nevoită să-l creadă pe cuvânt pe primarul Ion Lungu când acesta promite că banii de la guvern vor veni și să spere că populația va crește ritmul plăților. Tot ce-a fost negociere, argumente, business a devenit promisiune, speranță și voia Domnului. Merge și-așa, atâta vreme cât curge apa caldă, nu?