Lucian AVRAMESCU

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Am aflat trista veste acum câteva minute (am scris acest text miercuri n.a.), citind o știre postată de colegii mei de redacție pe ampress.ro. De ce, cum? N-am fost prieteni, dar îl știam pe Radu Vasile, așa cum îl știau atâția. Cancer, 70 de ani... Sinistru comprimat de date, răspuns lapidar, tăios, ca o cădere de ghilotină.

Sergiu Bidilă spune în știrea lui că e primul premier sau președinte postdecembrist care trece dincolo. Maria Coman notează că a fost primul ei premier, ca ziaristă, într-o vreme în care minerii rupeau porțile Guvernului, iar FMI rupea masa, bătând cu pumnul în ea. Eu ce să-mi amintesc? Cred că l-am criticat, cât a fost în funcție, nu o dată, așa cum i-am tocat pe toți cât au fost la putere.

A fost, însă, și un moment în care demnitarul din el și ziaristul din mine au împărțit un moment omenesc, aproape special. Era o vizită oficială în Israel a premierului român, plecat acolo cu politicieni, oameni de afaceri și, firește, ziariști. În programul de două sau trei zile, delegația română, la cererea ei, a fost și pe la locurile sfinte ale creștinătății. Ne aflam pe malul Iordanului. Eu mai fusesem acolo, cu prilejul unui interviu realizat cu premierul din acea vreme al Israelului și ținusem morțiș să mă fac hagiu, botezându-mă în apa Iordanului, nu doar în cristelnița popii de la Sângeru. Radu Vasile se uita ca toți ceilalți spre apa limpede și verzuie care se scurgea pe sub arboretul pletos. Știi ce, i-am zis, spre nedumerirea sepepiștilor. Vino cu mine! Și l-am tras spre apă.

Descalță-te, i-am poruncit. Eu sunt hagiu și trebuie să te botez și pe tine și să devii hagiu. A executat aproape mecanic mișcările de a se descălța, de a-și rândui pe mal pantofii și șosetele. Și-a sumes ca și mine pantalonii. După ce am intrat amândoi până la genunchi în apă, i-am spus să aplece capul, iar eu i-am turnat apa luată în pumni, pe cap. Sunt nașul tău, i-am zis, iar de acum încolo ești un creștin care s-a botezat în Iordan. Ne-am făcut amândoi semnul crucii și ceea ce propusesem eu în glumă începea să devină un lucru serios. Cei de pe mal se uitau neînțelegând prea mult un ritual pe care nici eu nu știu dacă l-am executat cum se cuvine. Aveam, cred că le mai am pe undeva, și niște poze, făcute de un coleg, de la acest botez al premierului Radu Vasile.

N-am mai vorbit niciodată cu el de atunci.

Da, a murit un fost premier al României, la o vârstă la care alții mai trăiesc și încă în forță. A murit un creștin (pe vremea când l-am „botezat” era ortodox, apoi din nu știu ce rațiuni a trecut la catolicism, dar tot creștin a rămas) pe care apa sfântă nu l-a apărat de ruina bolii, chiar dacă era hagiu. Fie-i țărâna ușoară, iar trecerea spre cele veșnice cu împăcare!

P.S. Când încredințez tiparului aceste rânduri aflu că fostul premier va fi înmormântat vineri, la Cimitirul Bellu Catolic din București. Pe canalele media sunt difuzate, în sfârșit oficial, datele recensământului care erau deja știute anul trecut. Mici sau mari modificări. Nu mai suntem 22 de milioane și nici 19 ca anul trecut, ci 20 de milioane de suflete. În toate statisticile mondiale, în rubrici și catastife, e populația cu care se va prezenta de aici înainte România. Câți votanți sunt, scăzând populația școlară? Nițel peste 16 milioane. Câți au votat la referendum? 8,5 milioane, adică mai bine de jumătate. Cum e cu invalidarea prin decizia CCR? Poate ne spune Parlamentul majoritar USL, dacă nu e cumva într-o lungă vacanță de patru ani.