În Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava a avut loc vineri lansarea unui volum postum de Mircea Motrici, carte care cuprinde o serie de scrieri valorificate și readuse în atenție prin grija soției autorului, Rozalia Motrici.
„Un bucovinean curat”, un ziarist „bolnav de reporterită”
Volumul, intitulat „Recuperări”, ediție îngrijită de criticul și istoricul literar Nicolae Cârlan, structurat pe VII secțiuni („Consemnări lirice”, „Destăinuire”, „În lumina Marelui Far”, „Un demers recuperator”, „Reportaje cu sine și cu alții”, „Reporterul intervievat” și „În loc de postfață”) a văzut lumina tiparului sub egida Asociației Culturale „Mircea Motrici” din Suceava.
Lansarea cărții, care a marcat momentul la care Mircea Motrici ar fi împlinit vârsta de 60 de ani (24 martie 1953 – 16 mai 2007), a constituit un prilej de comemorare a jurnalistului, poetului și prozatorului udeștean, „un bucovinean curat”, așa cum l-a apreciat Geo Bogza, un ziarist „bolnav de reporterită” și, cum spune Nicolae Cârlan, „un scriitor înzestrat de la Dumnezeu cu harul expresiei bine marcate metaforic”.
„O comemorare care s-a transformat într-o aniversare…”
A fost un eveniment care a început cu păstrarea unui moment de reculegere și s-a încheiat, după aproape trei ore de evocare, cu vărsarea unui strop de vin în memoria celui dispărut la vârsta de numai 54 de ani.
Eveniment la care Mircea Motrici a fost alături de cei prezenți prin vocea sa (care a putut fi audiată într-o înregistrare difuzată la debutul manifestării), prin chipul păstrat în imagini fotografice și prin această carte, cea de-a treia apărută postum, după volumul de versuri „Libertatea visului” (2008) și „Ion Irimescu în împărăția eterului” (2012).
„O comemorare care s-a transformat într-o aniversare – așa cum a remarcat Nicolae Cârlan – întrucât nu putem vorbi decât despre o aniversare atâta timp cât apar cărți noi de Mircea Motrici”.
„A fost reporterul care a făcut primele transmisii în direct de la Cernăuți și de la Muntele Athos”
Profilul lui Mircea Motrici a fost creionat de cei care au vorbit despre el: „Avea vocația prieteniei” și „și-a manifestat calitatea de bun român în fiecare împrejurare” (Nicolae Cârlan), „Marele Regizor l-a dăruit cu talent, cu Rozalia – ființa care i-a fost alături – și cu prieteni statornici” (dr. Ioan Iețcu), „un împătimit de Bucovina” și „o conștiință a vremii lui” (Alexandru Ovidiu Vintilă), „a fost reporterul care a făcut primele transmisii în direct de la Cernăuți și de la Muntele Athos” și „reprezentantul unei solidarități profesionale aproape dispărute” (Doina Cernica), „un om extrem de comunicativ, un tip tenace, de o sinceritate totală” (Liviu Popescu), „un bărbat posedat de neastâmpăr creator” (din mesajul transmis de cernăuțeanca Maria Toacă).
„Fiecare are poemul lui…”
Dar Mircea Motrici continuă să fie o prezență vie. Așa cum a remarcat poeta Carmen Veronica Steiciuc, președinta Societății Scriitorilor Bcovineni, la un om de litere, „atât timp cât trăiește, cuvintele locuiesc în interiorul lui”, iar după dispariția acestuia, „spiritul lui rămâne în cuvintele pe care le-a scris/rostit în timpul vieții”.
Foști profesori, colegi, prieteni, vecini (Silvia Orban, Ion Cozmei, Alexa Pașcu, Mihaela Buculei, Georgel Mihalciuc…) oameni care nu l-au uitat și care continuă să-l prețuiască pe cel care spunea că „fiecare are poemul lui…”, i-au conturat portretul în continuare, iar momentul artistic, susținut de un grup de elevi de la Școala Gimnazială „Academician Haralambie Mihăescu” din Udești, a întregit evenimentul.
Bucovina, tărâmul pe care Mircea Motricil-a iubit atât de mult
Rozalia Motrici, care, la finalul manifestării (după ce le-a mulțumit tuturor pentru participare), a spus că a avut impresia că s-au desfășurat, în paralel, două întâlniri, una în care ea împreună cu cei prezenți au participat la evocare și la lansarea volumului, și o alta care a avut loc între Mircea Motrici și cunoștințele lui care au plecat în lumea de dincolo, a mărturisit că a considerat că este un lucru firesc să facă ceea ce a făcut până acum, să păstreze vie memoria soțului său și să-i valorifice opera. Și a încheiat citind un fragment din „Bucovina, icoană spre cer”. Bucovina, tărâmul pe care Mircea Motricil-a iubit atât de mult.
