Printează articolul
Trimite e-mail
La 92 de ani, maestrul Radu Beligan a fost aplaudat şi ovaţionat de câteva sute de suceveni care, la finalul spectacolului „Egoistul”, susţinut luni, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, s-au ridicat în picioare şi nu au contenit să aplaude minute în şir.
Cu acelaşi talent incontestabil, cu devotament pentru teatru, pasiune pentru artă şi iubire şi respect pentru public, Radu Beligan şi-a interpretat rolul „egoistului” într-un mod excepţional. Spectacolul a fostunul plin de savoare şi dramatism în acelaşi timp, un mod impecabil de a satiriza discuţiile şi problemele care se ivesc între soţi, copii şi părinţi, între prieteni, „egoişti”, între oameni.
„Este opera unui om care ştie că va pleca...un fel de piesă testament”
Despre piesa de teatru în care a interpretat rolul principal, maestrul Radu Beligan a spus că „este opera unui om care ştie că va pleca şi ne înfăţişează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, despre egoism şi generozitate şi... at last, but not least (în ultimul rând, dar nu cel din urmă), despre teatru şi dramele lui contemporane”, a spus marele actor şi regizor Radu Beligan, care împreună cu Liviu Dorneanu a realizat traducerea şi versiunea scenică a textului pentru „Egoistul” de Jean Anouilh.
„Egoistul” este ultima piesă scrisă, în 1981, de către Jean Anouilh, care, după cum susţine maestrul Beligan, este „un fel de piesă testament”.
Léon Saint-Pé, un scriitor care se luptă cu anii grei ai bătrâneţii
Maestrul Radu Beligan a jucat la Suceava alături de fiica sa, Lamia Beligan –Lucie, şi de mai tinerii săi colegi, Damian Crâşmaru –Gaston, Silviu Biriş –Arthur, Simona Bondoc – Ardele, Ileana Olteanu –Josephine, Sanda Toma – Dna Boudard, Tomi Cristin – Doctorul, Cesonia Postelnicu –Marie-Christine şi Mihai Niculescu – Bernard.
Radu Beligan este personajul central - Léon Saint-Pé - un scriitor care se luptă cu anii grei ai bătrâneţii, cu cunoştinţele destul de limitate ale medicului care-i „ia pulsul” şi-l tratează (prea puţin) de gută, cu o prietenie neîmpărtăşită din partea unui coleg din tinereţe, cu lăcomia şi răutatea soţiei, „pe post de scorpie”. Léon Saint-Pé suferă din cauza dorinţelor de nestăvilit ale copiilor care-i cer mereu bani şi din cauza dorinţei nedrepte a amantei, mult mai tânără decât el, de a deveni vedetă.
Intrigi între egoişti
Rolul soţiei părăsite, Ardele, dar care nu suferă prea mult din cauza relaţiei extraconjugale a soţului, este interpretat de Simona Bondoc. Plină de imprevizibil, Simona Bondoc îşi duce cu succes rolul de „scorpie”. Ardele urmăreşteşi ea, ca mai toată lumea din jurul lui Leon, averea, moştenirea, călcând de multe ori peste principiile familiei.
Tomi Cristininterpretează rolul doctorului preocupat mai mult de sănătatea sa, decât de cea a pacientului. Este hilară situaţia în care Léon Saint-Pé ia pulsul propriului medic, speriat de boala care ar putea să-l bântuiască. Intervenţiile scenice ale menajerei, personaj interpretat de Sanda Toma, şi replicile ei tăioase, guturale, dau mult farmec spectacolului. Ea tună şi fulgeră împotriva ţevilor ce ar putea să se prăbuşească, un adevărat pericol pentru locuinţa scriitorului.
Lamia Beligan, fiica maestrului Beligan, se impune prin frumuseţe şi fermitate. Ea este în această piesă o tânără soţie şi mamă, dar care s-a săturat de plicticosul ei soţ, însă nu are curajul să-i mărturisească dorinţa de a divorţa, şi, de aceea, îl roagă pe tatăl său să o facă în locul ei.
Cesonia Postelnicu, în rolul celeilalte fiice a lui Saint-Pé, e un gen de femeie mai uşuratică. Se impune prin frumuseţe, dar viaţa sa uşoară este uşor vizibilă prin gesturi şi atitudine. Ea se îndrăgosteşte mereu de bărbaţi, alţii şi alţii, toţi săraci, şi care aşteaptă să fie întreţinuţi de iubită, prin intermediul scriitorului.
De frica singurătăţii
Amanta scriitorului, rol interpretat de Ileana Olteanu, aleargă după titluri, după vedetisme, în timp ce scriitorul, trecut de a doua tinereţe, îi suportă cu stoicism mofturile... de frica singurătăţii. Spectatorii se amuză şi la efortul amantei de a-şi îndulci amantul, de a-i reproşa lipsa de interes faţă de ea..., în timp ce acesta sforăia.
Unicul fiu al scriitorului este jucat de Silviu Biriş, un tânăr chipeş şi talentat.
Rolul lui Bernard, ginerele scriitorului, a fost interpretat de actorul Mihai Niculescu, care a „convins” că este un soţ pisălog, plicticos, chiar s-a declarat imbecil, şi a acceptat fără prea multe ifose infidelitatea soţiei.
Lucrul cel mai important oferit publicului: „Respectul”
În anul 2006, pe scena suceveană s-a jucat spectacolul „Egoistul” cu o distribuţie de excepţie: Radu Beligan, Marin Moraru, Carmen Stănescu, alături de alţi actori de la Teatrul Naţional Bucureşti.
După spectacol, l-am întrebat pe maestrul Beligan „care este lucrul cel mai preţios pe care l-aţi oferit oamenilor de-a lungul timpului?”. Fără să ezite, maestrul Beligan mi-a spus: „Respectul. Nu m-a interesat nici reacţia presei, nici a cronicarilor, nici a celor mai mari specialişti, ci am vrut să ştiu doar sentinţa publicului, pentru că el este partenerul nostru cel mai fidel. Jucând sute şi sute de personaje, te încarci cu atâtea biografii încât, atunci când intră în scenă un actor care are un statut de vedetă, să spunem, el trage cu el o trenă, nu vine singur, gol, ci cu toate amintirile care se leagă de prezenţa lui... Tu, ca spectator, imediat faci conexiunile: l-am văzut şi în acel rol, şi în acela, şi dintr-o dată ca actor capeţi un credit şi o legătură de amiciţie care-i foarte propice unui bun contact. Iar aplauzele publicului ne copleşesc, normal!”.
