Tudor Gheorghe a umplut până la refuz sala de spectacol cu „Al cincilea anotimp – Femeia”

Maestrul Tudor Gheorghe a oferit publicului sucevean, care a venit în număr foarte mare la spectacolul de pe 1 Martie, de la Casa de Cultură Suceava, un spectacol special, armonios construit, cu cântece şi versuri care elogiază femeia – “eterna poveste” şi primăvara – “anotimpul iubirii”.

Atât doamnele, cât şi domnii, care au umplut până la refuz sala de spectacol (eveniment din ce în ce mai rar întâlnit), au primit cu aplauze apariţia trubadurului, a maestrului Tudor Gheorghe, care, cu fineţe, cu profesionalism, a realizat un spectacol de excepţie, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Stat din Botoşani, sub bagheta dirijorală a orchestratorului Marius Hristescu, şi de Corul „Lira” Botoşani.

Poeme dedicate femeii

În spectacol, Tudor Gheorghe a inclus poeme dedicate femeii (al cincilea anotimp al permanentelor iubiri...) unele recitate, altele puse pe muzică, într-o orchestraţie de excepţie, marca Marius Hristescu, din creaţia unor nume mari ale literaturii române, cum ar fi Ion Pillat (poezia „Eva”), Romulus Vulpescu („În fiecare zi, ne batem joc/ De pă­sări, de iubire şi de mare,/ Şi nu băgăm de seamă că, în loc,/ Rămâne un de­şert de disperare”), Ion Horea („Um­bra plopilor”: „Dă-mi gura ta, şi mă sărută,/ şi stele vor cădea pe rând,/ Cu umbra plopi­lor, tăcută,/ Alu­ne­când, alune­când...”), Mircea Micu („Mamă eşti frumoasă ca o/ duminică fără sfârşit/ când se aude plânsul ierbii/ pierind sub câmpul înverzit/ Departe, peste mări de gheaţă/ unde miroase a gutui,/ stau îngeri palizi şi învaţă/ ruga ta spu­să nimănui./ Cu cât ne-nde­păr­tea­ză vremea,/ cu cât te uită carnea mea,/ eu mă gândesc plângând la cli­pa/ în care nu te-oi mai vedea...”), Marin Sorescu („Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,/ să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră/ şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, oamenii...„), Octavian Goga, Tudor Arghezi.

Bijuterii muzicale

Maestrul Tudor Gheorghe, în stilul caracteristic, a strecurat printre bucăţile muzicale, printre versuri, critici la adresa actualilor guvernanţi, dar şi la adresa celor care de 20 de ani „se schimbă între ei” la conducerea ţării. Cel mai mult îl deranjează faptul că segmentul cultură a devenit o Cenuşăreasă, care primeşte buget cu multe zerouri, cu 0,0...., adică din ce în ce mai puţin.

Sucevenii s-au bucurat şi au aplaudat după fiecare bijuterie muzicală, fie că a fost dedicată iubitei, prietenei, mamei, femeii, în general. Chiar la debutul spectacolului, Tudor Gheorghe nu a uitat să ne împărtăşească aforismul semnat de regretatul poet Grigore Vieru: „Femeia este al cincilea anotimp în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii”.

„Uneori femeile surâd”

Pentru că spectacolul construit de Tudor Gheorghe includea versuri semnate exclusiv de bărbaţi, despre femei, a căutat „tabloul” femeii în descrierea unor poete. A găsit foarte aproape de sufletul lui, chiar în versurile semnate de soţia sa, Georgeta Tudor, din volumul căreia a recitat poezia „Uneori femeile surâd”, poezie care dă şi numele cărţii.

Ca de fiecare dată, la finalul spectacolului, cei aproape 700 de spectatori s-au ridicat în picioare, au aplaudat şi l-au rechemat pe scenă pe maestrul Tudor Gheorghe, în acest fel mulţumindu-i pentru două ore de cultură pe scena suceveană.