La Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” a avut loc ieri, 7 octombrie, o acţiune de comemorare a victimelor Holocaustului (pe 9 octombrie este Ziua naţională de comemorare a Holocaustului în România) sub genericul „Supravieţuitorii -  faţă cu Holocaustul”. Acţiunea fost organizată şi moderată de scriitoarea Angela Furtună, care a numit Holocaustul românesc – „o ruşine pe care trebuie să o ducem mai departe”, „o pecete peste secolul trecut”.

 

O parte din familie, gazată la Auschwitz

Invitatul special al acestei acţiuni a fost Joger Kormen, un supravieţuitor evreu deportat la vârsta de şase ani, în octombrie 1941, în lagărele din Transnistria, unde a stat trei ani şi jumătate.

Joger Kormen a plecat în Transnistria din Câmpulung Moldovenesc.

Îşi aminteşte, nu fără emoţie şi lacrimi în ochi, de copilăria crudă care şi-a pus amprenta pe tot restul vieţii. „Norocul”, dacă putem să-i spunem aşa, a fost acela că el a fost trimis, împreună cu mama sa, în lagărele din Transnistria.

O parte a familiei sale a ajuns în lagărul din Auschwitz. Bunicii şi sora au fost trimişi direct în camera de gazare. Tatăl său a muncit în lagăr până s-a îmbolnăvit şi a ajuns tot la gazare. „Cei care ajungeau la infirmerie nu se mai întorceau niciodată”, a povestit Kormen.

 

A plătit scump pentru că s-a născut evreu

În Transnistria, Joger Kormen a avut de două ori tifos, boală din care puţini oameni scăpau, a răbdat de foame şi frig în iernile cumplite din Rusia, dar a supravieţuit. A iertat, nu caută vinovaţi, dar nu uită nimic. Nu are cum, pentru că a trăit acele vremuri cumplite, a plătit scump pentru că s-a născut evreu.

Kormen nu are resentimente faţă de poporul german şi chiar a spus că cei care au declanşat acel masacru au avut nişte „minţi diabolice, schizofrenice”. Reintegrarea în societate, după ce s-a întors din lagăr, nu a fost uşoară. Avea adânc înrădăcinat faptul că nu are voie să riposteze, orice i s-ar întâmpla, nici măcar când lua bătaie de la copiii cu care se juca. Cu trecerea anilor, lucrurile au intrat pe un făgaş firesc şi nu s-a mai confruntat cu atitudini antisemite.

 

 

„Indiferent de credinţă, obicei, avem acelaşi Dumnezeu”

Scriitoarea Angela Furtună, profesorul Sorin Golda, preşedintele Comunităţii Evreilor din Suceava, şi jurnalista Dana Humoreanu au prezentat ieri o situaţie reală a comunităţii evreieşti din Suceava, înainte de 9 octombrie 1941, când a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. S-a ţinut un moment de reculegere în amintirea victimelor Holocaustului.

Dacă profesorul Golda a subliniat că marcarea Holocaustului nu este un prilej de culpabilizare a unui popor, „indiferent de credinţă, obicei, avem acelaşi Dumnezeu”, şi chiar a dat exemple de oameni care şi-au riscat viaţa pentru a apăra umanitatea, Dana Humoreanu a arătat care au fost efectele plecării evreilor asupra economiei oraşului Suceava.

Au fost amintite câteva nume de oameni de cultură evrei, care au contribuit şi contribuie la cultura României: academicianul Alexandru Graur, Paul Celan sau scriitorul Norman Manea, care spune mereu că „patria mea este limba română”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Destăinuirile unui deportat evreu în Transnistria.

Comentarii