„O noapte furtunoasă” – de neuitat

După ce sucevenii încă mai păstrau în suflet parfumul unei seri magice oferite, duminică seară, la Casa de Cultură, de soprana Felicia Filip, Iris și Mike Godoroja, a fost rândul actorilor să intre în joc și să dăruiască, prin talentul lor, un spectacol de neuitat – „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale.
Comedia în două acte a fost pusă în scenă de regizorul Gelu Colceag, iar din distribuție au făcut parte nume mari ale teatrului românesc: Maia Morgenstern, George Ivașcu, Mircea Rusu, Doru Ana, Medeea Marinescu (care a înlocuit-o pe Monica Anghel), Ioan Gyuri Pascu și Ioana Calotă.
Personaje, roluri, actori… În prima parte a spectacolului, publicul a asistat la o întâlnire (la un joc de table), între Jupân Dumitrache Titircă Inima Rea – „cherestegiu, căpitan în garda civică” (interpretat de actorul Doru Ana) și Nae Ipingescu – „ipistat, amic politic” (interpretat de Mircea Rusu). Și-au făcut apariția, apoi, pe scenă Chiriac – „tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă” (George Ivașcu), Zița – o tânără cu puțină minte, dar cu aspirații înalte (Medeea Marinescu), Veta, soția lui Jupân Dumitrache (Maia Morgenstern), care este punctul central al piesei, ea controlează tot, apropie și respinge oamenii din jurul ei după bunul plac, Spiridon (Ioana Calotă, fiica interpretei de muzică populară Floarea Calotă), care a avut o atitudine de copil fără minte, „băiat de procopseală în casa lui Jupân Dumitrache” (cu voce și manifestări de mic aurolac), dar care era mai isteț și le știa pe toate mai bine decât toți, „un spiriduș al nopții furtunoase”, și Rică Venturiano (Ioan Gyuri Pascu), îndrăgostit de Zița, dar care nimerește în dormitorul Vetei, și de aici întreaga confuzie și bănuială.
Maia Morgenstern menține supremația Sucevenii au venit în număr mare la acest spectacol, la care au râs, s-au amuzat de gagurile strecurate fin de regizor în desfășurarea piesei, o piesă ușor digerabilă, cu aluzii erotice, dar care nu au atins vulgarul. Textul și interpretarea actorilor le-a stârnit interesul, i-a ținut în priză, cum se spune, pe suceveni. Nu au lipsit nici câteva sunete stridente venite din buzunarele unor spectatori, care nu și-au închis telefoanele mobile. Mereu se întâmplă la fel!
Maia Morgenstern menține și de această dată supremația. Alături de George Ivașcu și Ioan Gyuri Pască, a primit aplauze la scenă deschisă chiar de la prima apariție pe scenă. Rolul ei a fost unul complex. A trecut cu măiestrie de la femeia dură, la cea plină de candoare, de sensibilitate, de la femeia lipsită de sentimente, la cea plină de dragoste, de la femeia cu voce de bărbat, la cea cu voce suavă de interpretă, atunci când inima i-a dictat să fie așa. Veta (Maia) a fost și isterică și senzuală în „triunghiul conjugal” în care trăiește alături de soțul Titircă – cam naiv, dar boem, și amantul Chiriac, destul de fricos, dar „la o adică” viteaz.
Gaguri reușite În spectacol a fost și multă improvizație, trăire, vibrație, multe gaguri care au adunat aplauze: când Veta (Maia Morgenstern) îi arată lui Rică Venturiano (Gyuri Pascu) că nu e cine crede el, adică Zița, se înfășoară într-un cearșaf alb strâns pe cap, semănând cu Fecioara Maria. Rică spune „Madam!”, Veta îi răspunde „Madona”. Bineînțeles că publicul a aplaudat și s-a amuzat pe această fază, la fel ca și la replica lui Rică către Veta: „aș putea spune că ești steaua mea, morgenstern-ul meu!”.
Chiar dacă spectacolul a fost clădit de regizorul Gelu Colceag pentru a fi digerat ușor și pentru a bucura cât mai multă lume, s-a dovedit o rețetă reușită pentru a aduce mai multă lume la teatru, ceea ce este un pas înainte.