Mircea Radu IACOBAN

A murit rușinea! Din când în când, la răstimpuri tot mai mici, „Gazeta...” lui Tolontan face publice porcării de-a dreptul inimaginabile petrecute în calicul fotbal românesc. Și astea-s cele dibuite. Câte or mai fi și nu le știm? După toată tărășenia cu întronizarea pe viață a lui Mircea Sandu într-un post „onorific” plătit de FRF cu 5.000 de euro pe lună (onoare plătită, așadar!), gazetarii scot la lumină șirag de nerușinări ordinare de ți se taie răsuflarea!

Obișnuitul argument al împricinaților („nu vă privește, nu-s bani publici, sunt bani privați!”) nu văd cum poate fi luat în considerare câtă vreme statul construiește stadioane (din bani publici!), primăriile subvenționează echipe (din bani și mai publici), iar Reprezentativei i se cântă imnul național. Și dac-am lua scuza de bună, tot în preajma crasei imoralități ajungem: nu-s fonduri pentru centrele de juniori, nu vine nimeni din urmă, fotbalul nostru este sufocat de importuri de mâna a doua din străinătate, n-avem din cine alcătui o selecționată capabilă să reprezinte onorabil România, cluburile își dau duhul unul după altul din incapacitate financiară..., iar dumnealor, mai marii FRF, bagă mâna până la cot, fără pic de rușine, în bruma de fonduri ce ar putea primi destinații lucrative în folosul și pentru dezvoltarea unui sport atât de aproape de inima nației!

Fotbalul românesc este al românilor și al României, așa că avem tot dreptul să considerăm hoție la drumul mare isprăvile fostului prezident activ Mircea Sandu, a cărui nerușinare întrece toate limitele! Cum cu mâhnire se știe și nu poate fi uitat, Naționala noastră a pierdut, pe teren propriu, calificarea la Campionatul Mondial, grecii umilindu-ne și la Atena, și la București. Firesc, logic, normal într-o țară cât de cât civilizată, ar fi fost ca președintele FRF, punându-și cornul în pământ, barem să prezinte scuze publice pentru jalnicele rezultate ale instituției pe care o conduce – deși demisia era adevăratul gest pe care situația îl impunea. Total pe dos: stupefiant și incredibil, Mircea Sandu se premiază cu 10.000 de euro pentru ratarea calificării (menționăm că, pentru accederea în baraj, jucătorii n-au primit nici un sfanț, în pofida promisiunilor)!! Ba mai premiază încă 17 FRF-iști, cavaleri ai nerușinării, inclusiv cei care au asigurat tartinele la protocol – până și pe cei doi responsabili cu... copiii de mingi! Și cum ne aflăm în România, care încă n-a introdus moneda euro, premierea s-a făcut... în euro, fiindcă diriguitorii fotbalului românesc nici nu mai știu să socotească altfel!

Motivația demersului este de un cinism și de o absurditate fără margini: respectivele persoane „au contribuit la derularea în condiții normale a tuturor activităților ocazionate de acest eveniment sportiv” (să nu uităm că obiectivul barajului a fost... ratat). Dar bine, nu tocmai pentru „derularea în condiții normale” primesc aceste lăcuste nesătule leafă (socotită tot în euro, că de leul românesc le e rușine)? Care profesor este premiat în mii de euro pentru că-și ține orele „în condiții normale”, care vatman pentru că duce tramvaiul până la capătul liniei, care zidar că zidește, care țăran că prășește, care infirmieră că face corect injecția? O fi altul rostul salariului decât recompensarea prestației „în condiții normale”? Iar când premierea se face după un eșec de-a dreptul catastrofal pentru pițurcarii lui Sandu, insucces atât de dureros resimțit de milioane de români, chiar că-ți vine să-ți iei lumea în cap și să te bejenești dintr-o țară în care pensionarii trag penibil mâța de coadă, chibzuind cu greu destinația ultimului leu, să le rămână cât de cât pentru pâine și medicamente, iar baronii fotbalului își autopremiază, absurd și imoral, eșecurile!

Probabil pentru pararea unor eventuale întrebări incomode, muștele la arat de sub oblăduirea FRF s-au împopoțonat cu denumiri menite să impresioneze pe cei slabi de înger: avem de a face, ridicați-vă în picioare și luați poziția de drepți, cu, ptiu!, „team manageri”, „team liaison officer”, „match comisioner liaison officer”, „transport manager”, ba chiar și de indivizi fără altă atribuție precizată în afara aceleia că... au alcătuit tabelului rușinii.

Plin de modestie, șefulețul Mihalache nu s-a trecut pe listă. Gafa a remediat-o imediat „tresorier”-ul Filimon, care, dintr-o azvârlitură de pix, a scris pe margine „Mihalache 9.000” și l-a miruit imediat cu prețul unei mașini! Dacă-i bal, bal să fie! (Nici nu se putea altfel: Mihalache l-a trecut pe Filimon pe listă, Filimon l-a trecut pe Mihalache). Autoservire, veniți de luați parale, e pomana ratării barajului! A murit rușinea, ca la noi, la nimenea!