Mircea Radu IACOBAN

Absolut insuportabil Radu Banciu, autorul unor „comentarii politice” televizate de o rară grosolănie, agresivitate și vulgaritate. Iată cum își permite să-i trateze pe moldovenii de peste Prut: „În general, Moldova este ca țiganul român care stă cu mâna întinsă pe Champs Élisées (…). Asta este Moldova. Un țăran sau un țigan, după cum vreți, care n-a făcut altceva decât să cerșească pe lângă România de când îi știm noi (…). Am explicat și cu toți nătărăii ăia care veneau studenți din Republica Moldova, unu nu reușea să treacă clasa, da? Zeci erau bursieri pe banii statului român, primiți în brațe, toate curvele alea ale lor care rămâneau gravide în primul semestru și așa mai departe. O rușine de oameni!”

Ba o cruntă nerușinare tv!

Basarabenii nu-s îngerași, au defecte și calități cum toate grupările etnice au – fără a fi trecut de atâtea ori, dramatic, prin Golgota împilării ruse. Izbutind, totuși, să-și păstreze românitatea prin veac! Care-i reacția CNA-ului? Dar a Consiliului Național pentru combaterea discriminării? Nici rușii nu-i desconsideră în halul acesta pe basarabeni și, oricum, nu în bloc. Iată că ne-am găsit noi, românii, același neam, aceeași rădăcină, aceeași limbă și, poate, același destin! Ne mai mirăm că orizontul unirii licărește tot mai incert, tot mai îndepărtat! În sondajul CNCD, la întrebarea „care credeți că sunt principalele motive pentru care unii oameni discriminează în România?”, 90% din respondenți au indicat lipsa de educație. Da, așa-i, domnule Banciu!

*

După articolul în care luam în discuție IQ-ul românilor comparativ cu acela al altor popoare, un amic îmi trimite florilegiul ce urmează, înmănunchind idioțenii cu ștaif ale unor personalități reprezentative pentru țări și popoare considerate a avea o medie IQ mai mare decât aceea a compatrioților noștri. Reproduc fără comentarii. Christina Aguilera (are o stea pe Bulevardul celebrităților de la Hollywood!): „Unde va avea loc Festivalul de la Cannes anul acesta?” Charles de Gaulle: „China este o țară mare, locuită de mulți chinezi.” Arnold Schwartzenegger (fost guvernator al Californiei!): „În opinia mea, căsătoriile dintre homosexuali ar trebui să fie între o femeie și un bărbat.” Samuel Goldwin (laureat al Premiilor Oscar și distins de Nixon cu Medalia Prezidențială a Libertății): „Cred că nimeni nu ar trebui să-și scrie autobiografia până nu moare.” Brooke Shields (între altele, licențiată în literatura franceză): „Dacă mori, atunci pierzi o parte importantă din viață”. Britney Spears (peste 25 de mari premii internaționale – Grammy, Emmy etc.): „Niciodată n-am vrut să merg în Japonia. Pur și simplu nu îmi place să mănânc pește. Și știu că peștele este foarte popular în Africa.” George Gobel (arhicunoscută vedetă tv în SUA): „Dacă n-ar exista electricitatea, ne-am uita la televizor la lumina lumânării.” Al Gore (vicepreședinte al Statelor Unite, Premiul Nobel în 2007): „Zebra nu-și schimbă petele.”

De-a lungul anilor, românașii noștri au rotunjit cugetări și mai gogonate. Să ne reamintim câteva. Loredana Groza: „Pe la voi, la Chişinău, trece Volga? Cum? Nu mai trece?” O cugetare adâncă şi memorabilă a formulat ex-prezidentul Dumitru Dragomir: „Familia e sfântă, patria e sacră”, fără a-l putea concura pe bietul Hagi, autorul unei constatări de mare profunzime filosofică: „Omul este o persoană umană.”

Câteodată, sinceritatea tezaurizată în străfundurile sufletului rupe zăgazurile şi irumpe năvalnic, în pofida opreliştilor dictate de autocontrolul ce şi-l impune omul politic uns cu toate alifiile. Drept pentru care dl Hrebenciuc a exclamat: „Dl Cristoiu a spus despre mine că sunt corupt pe vremea când nu eram, în 1993.” Un etaj întreg în edificiul impunător al prostiei umane îl deţine autoritar imprevizibilul deținut Gigi Becali: „Eu, în tinereţe, eram amfitrion pe oriunde mă duceam.” Plină de interes este şi particulara concepţie a lui Gigi despre insulte şi jigniri: „M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat.” Tâmpeniile înşirate până acum pot fi considerate, totuşi, glumiţe, faţă de monumentala intervenţie a lui Viorel Cataramă într-un moment aniversar: „Există aici, în această sală, tineri care au murit în revoluţia din decembrie 1989.” Am păstrat pentru final, pour la bonne bouche, cum zice franţuzul, mărturisirea artistului de mare rafinament, multimilionar (de această dată, datorită… prostiei noastre) Costi Ioniţă: „Fiecare are gusturile lui în muzică. N-are cum să asculte toată lumea numai Schopenhauer.”

Și dacă tot a venit vorba despre Schopenhauer, să-l cităm de-adevăratelea: „O adunare de gogomani nu face cât un om deștept.” Asta era!