Mircea Radu IACOBAN

Ieri, soarele parcă a uitat să se aplece către asfințit, rămânând pe boltă 15 ore și 32 de minute. De altfel, solstițiu asta și înseamnă: sol (soare) stitium (stă). Și gata: de mâine, ziua începe să scadă. Nici n-am apucat să ne dedulcim cum se cuvine la plăcerile verii și trebuie să ne gândim la minunata iarnă românească, pe care am destule motive să n-o mai prea iubesc. Solstițiul de vară nu-i o dată oarecare, peste semnificațiile căreia să trecem cu indiferență. Cică ar fi chiar un moment de grație astrală, născător de euforie pozitivă și ferice. Nu-i mai puțin adevărat că alte surse, la fel de docte într-ale misterelor planetelor, creditează solstițiul de vară cu predispoziție la tristețe și anxietate – devenim mai puțin prudenți și mai irascibili. Poftim de alege! Este, oricum, un moment de răscruce astrologică, mai ales că-i legat, la noi, și de hramul de la Sf. Ioan cel Nou (24 iunie), și de sărbătoarea Sânzienelor.

Evenimentul e celebrat pretutindeni în lume. La New York, yoginii ocupă Times Square. La Seattle se desfășoară Parada Solstițiului. În Scandinavia, prilejuiește festivaluri de dansuri și sporturi tradiționale. La Reykjavik se petrece obligatoriu, în fiece familie, până în zori. Adevărații fani ai solstițiului de vară se adună cu zecile de mii în Anglia, la Stonehenge, convinși că-i noaptea ce îngăduie perceperea și accesul la misterioase energii astrale. Masonii noștri au postat pe internet un mesaj entuziast al Marelui Maestru al Marilor (totu-i mare!) Loji Naționale, din care cei inițiați înțeleg, desigur, mai mult decât am putut pricepe noi: „Noaptea Sânzienelor este un punct geometric al tuturor aspirațiilor, hranei spirituale, cerurilor care se deschid pentru a evada în spațiul Divinității, marcând închiderea ciclului germinativ al creșterii, coacerii, trecerii dincolo de prag.” Așa o fi.

Adepții Chakaruna-Inka invită bucureștenii (250 de lei taxa) să petreacă împreună „momentul de energie și de echilibru în care energia feminină Pachamama este în echilibru cu energia masculină Taita Inti.” Adânc! Deloc mai prozaic, dar mai pe înțelesul nostru, creatorul popular semnalează „amuțitul cucului”: paserile și-au rostuit treburile pe la cuiburi, au scos în lume noua generație aripată și au pus capăt gângurelilor amoroase. Că nu-i vorba doar de un simplu jalon temporal, ci de o posibilă răscruce în planul sentimentelor, dublată de facilitarea accesului către taine existențiale, o dovedește ecoul evenimentului în literatura lumii. Shakespeare nu precizează cu exactitate data nopții din miezul verii când, sub fascinația lunii oglindită în lac, de dezlănțuie jocuri dionisiace, dar alta nu poate fi decât aceea a solstițiului („Visul unei nopți de vară”).

În „Noaptea de Sânziene” a lui Eliade, și întâlnirea celor doi, și despărțirea se petrec în noaptea de Sânziene, sub semnul unui mister de dincolo de fire. Este noaptea în care cei cu inima curată primesc acces la taine ale naturii: pădurarului Peceneaga din romanul sadovenian „Nopțile de Sânziene” i se dezvăluie limbajul animalelor codrului… Urania, astrologul cu cel mai impresionant box office din branșă, consideră că-i momentul în care „sentimentele intră pe ușa afacerilor”, și nu oricum, ci „furtunos, pe ușa principală”. Da-i vorba despre sentimente de toate categoriile, și pozitive, și negative, așa că, între altele, Urania recomandă ca după 21 iunie să se evite încheierea de tranzacții. (Sper, de aceea, că s-a petrecut semnarea convenției prin care o firmă particulară readuce trenul pe șine la Rădăuți și la Putna.) Tot Urania, plecând de la solstițiu, ajunge, nu știu de ce, la… cartofi. De altfel, citisem în gazeta Capital studiul dumneaei de „astrologie financiară” potrivit căreia revoluția europeană de la 1848 s-a datorat slabei recolte de cartofi a anilor 1847-1848 și, cum inundațiile din 2013 au cam distrus respectiva cultură în centrul continentului, s-ar putea să avem parte mintenaș de o nouă mișcare revoluționară. Care, desigur, ar vehicula ideologii și principii, dar la bază s-ar afla doar… cartoful. Măi, să fie!

Mie unul, vestea că începe să scadă ziua nu face decât să mă întristeze. Iar vine pârdalnica iarnă, iar stăm șase luni zăvorâți în case și pândim de după storuri razele primăverii. Cândva, iarna mă fermeca. Acum, la bătrânețe, nu-mi evocă decât facturi borțoase la gaze, șosele troienite, trenuri anulate, aeroporturi închise, ghete murate, sate izolate de nămeți, guturai și gripă. Dau un solstițiu pe un echinocțiu! De primăvară.