Mircea Radu IACOBAN

Cel dintâi sentiment pe care îl încerc la finalul lecturii vreunei cărți scrise de arhiviști este acela de regret: mare păcat că astfel de scrieri au o circulație fatalmente limitată, apar în tiraje simbolice și presa le acordă atât de puțină atenție! N-ar trebui să le ocolească mai ales cei care cred că românii ar fi un popor trecut prin istorie precum gâsca prin apă și că majoritatea evenimentelor majore aici, la Carpați și Dunăre, n-ar fi de sorginte autohtonă.

Un masiv volum intitulat „Acta Bacoviensia” a apărut zilele acestea sub egida Arhivelor Naționale din Bacău. Anuarul băcăuan, ajuns la nr. 7, pare a fi rodul firesc al colaborării cu istoricii ieșeni (din cei cinci membri ai Consiliului științific, trei sunt de la Iași, unul de la Bacău și al cincilea din Covasna-Harghita); funcționează, probabil, și un anume mecanism al afinităților elective, câtă vreme autorii astfel grupați provin, de această dată, din toate zonele țării, publicația băcăuană rămânând locală doar prin titulatură. Este imposibil de menționat fiecare contribuție (tabla de materii se înșiră pe patru file!) dintr-un op de 600 de pagini, în care afli peste 50 de semnături. Se poate, însă, încerca o apreciere cu caracter general: ne aflăm în fața unor cercetări amănunțite și merituoase, de reală ținută științifică, menite să lumineze cotloane umbrite, ori chiar deplin necunoscute, ale istoriei naționale în expresia ei vie, palpabilă și pilduitoare.

Prea multe nu știm despre noi înșine, prea multe-s întâmplările care zac arhivate în așteptarea unei ipotetice revelări, de prea puțin răgaz și mijloace dispunem, prea am dirijat, în ultimele două decenii, investigarea documentului doar în scop politic imediat! Cum n-avem spațiu pentru o autentică recenzie de carte („Acta Bacoviensia” ar merita-o cu prisosință!), spicuim de ici, de colo, vechi... noutăți ce pot interesa publicul cel mai larg. De pildă: știați că între 1912-1948 la noi a existat medalia „Meritul comercial și industrial”, care... trebuia procurată din comerț? Ministerul Industriei și Comerțului „va oferi medalia în mod gratuit numai străinilor care locuiesc în România, toți ceilalți decorați cu această medalie urmând a și-o procura din comerț”.

Vasăzică, la băcănie, puteai cere un kil de brânză și-o medalie! Din același studiu aflăm că, în 1908, primar al Bacăului era Leon Sakellary – de unde se vede că Sechelariul istoriei recente coboară dintr-o autentică generație de primari! Știați unde au funcționat, de-a lungul secolelor, Arhivele Statului din Iași? Au vagabondat! La „Trei Ierarhi”, într-o săliță a Academiei Mihăilene, în „bolțile” (citiți: beciurile) Spitalului „Sf. Spiridon”, în casele închiriate de la Nathanson și Orenstein, în pivnița Palatului Domnesc, în subsolul Casei „Michel Daniel”, la mănăstirea „Cetățuia”, apoi la „Frumoasa”, în casele lui Avram Ițic Kaufman din Beilic, în bucătăria și spălătoria doamnei Catargi din str. Sf. Atanasie, în casele Mariei Ilie Burchi-Zmeu din strada Ghica Vodă, la Societatea de gimnastică, apoi (din 1911) la mănăstirea Golia. Noul sediu, din 1977, a fost construit în pofida opoziției lui Emil Bobu și la insistențele unei absolvente a Facultății de Istorie, care s-a nimerit a fi... soția primului secretar Vasile Potop. Iac-așa se face istoria! Arhiviștii numesc noul sediu „palat”; nu-i chiar palat, dar ar putea fi de s-ar găsi bani pentru terminarea noii aripi, pitită pudic, de ani buni, „la roșu”, în spatele elegantului sediu central. Dar de unde fonduri?...

Știați că, pe timpul lui Carol al II-lea, candidații la Parlament „aveau voie să tipărească un singur format de manifest electoral atipic (?), cu fotografie, alături de un text de maximum 100 de cuvinte?” Sigur, duhnește a dictatură, dar ce economie s-ar face printr-o limitare rezonabilă a beției de vorbe care se tipărește în anotimpul urnelor!...

Ciuma, care a pustiit în atâtea rânduri Moldova, a avut și implicații... erotice! Cuconetul lansa meșteșugit zvonul că se apropie epidemia, ca s-o poată șterge la țară, unde, scăpate de sub supravegherea soților încornorați (obligați de slujbe să rămână la post), își puteau întâlni mai lesne amanții! Mostră de parșivă inventivitate feminină! Am spicuit, cum se vede, doar chestiuni mai degrabă poznașe; cartea arhiviștilor băcăuani este, însă, infinit mai serioasă și oferă sumedenie de informații inedite referitoare la evenimente cu consecințe de maximă gravitate. Cine-o află, s-o citească!