Narcis SIRETEANU

„Specialiştii” ăştia, pe care posturile de televiziuni ni-i tot împing generos în faţa ochilor, sunt cu toţii de fapt numai şi numai caracudă. Au coeficientul de inteligenţă mare şi gros cât organul sexual al muştei de oţet. Pregătirea lor profesională nici lăutărie nu se poate numi, că sunt atâţia lăutari de mare talent.

Dan Diaconescu şi Buze Frumoase Gâdea. Mircea Badea şi doamna de etnie romă Şandru... Zi-le pe nume şi trage cu putere apa de lanţ, să coboare tot şomoiogul de vedete pe conductă.

S-au tot luat de viaţa lui Iohannis, imputându-i că nu are debitul verbal cuvenit, că mai mult tace decât dă din gură. Dacă aceşti „specialişti” ar fi deschis un manual de „Analiză tranzacţională”, ar fi văzut că se scrie clar acolo, despre cuvintele rostite, că au o pondere de doar şapte până la zece la sută în convingerea interumană. Restul procesului de convingere vine din limbajul trupului şi din tonul vocii, din pauzele din vorbire, din dresul vocii, chiar şi din semnificaţiile subtile ale tusei. Şi-apoi, ce impresie ar produce la întâlnirile oficiale un preşedinte care dă din gură ca o caţă?

Victoria lui Iohannis e de fapt victoria cumpătării asupra pălăvrăgelii. A farmecului asupra urâţeniei. A zâmbetului asupra maxilarelor încleştate de-ţi trebuie un patent să le desfaci. A elegantului contra şleampătului. A gentlemanului asupra mitocanului. A europeanului contra giuleşteanului. A viitorului împotriva trecutului. A asfaltului împotriva glodului. 

Rezultatul votului a demonstrat că doar locuitorii din judeţe înapoiate ca Botoşani sau Dolj nu au înţeles cele de mai sus. Nici nu era de aşteptat să înţeleagă.

Lui Iohannis i s-a reproşat şi că nu are copii în gestiune, ca Mădălin Voicu ori ca distinsa Gaby Firea. Cu-atât mai bine pentru noi: înseamnă că nu există nici cel mai mic risc să-şi trimită fiica ori fiul la Bruxelles, asemenea antecesorului său pe scaunul prezidenţial.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.