Narcis SIRETEANU

Ca să meriţi calitatea de scriitor nu e de ajuns doar să scrii o carte sau mai multe. E bine de ştiut că nu oricine scrie cărţi merită titlul de scriitor. Ca să fii considerat scriitor, e nevoie să ai şi cititori. Fără cititori, scriitorul e o fiinţă imaginară.

Prin legea asta tâmpită, care permite reducerea anilor de puşcărie dacă deţinutul scrie cărţi în detenţie, justiţia din România a reuşit să-şi bată joc de una dintre cele mai nobile şi mai exigente profesii de pe pământ. De profesia de scriitor. „Codul Penal” pare scris de Ţociu şi Palade. L-au scris fără să cumpănească cine i-ar citi - chiar şi contra unei valize burduşite cu bani - pe nişte semianalfabeţi ca Gigi Becali, Meme Stoica sau Cristi Borcea. Judecătorii taie pedepsele cu foarfecele sau cu toporul, manifestând o veselie inconştientă.

Dacă ar fi să glumesc, aş spune că deţinuţii ar trebui eliberaţi doar când vin cu dovezi clare că „operele” lor sunt şi citite, nu doar scrise. Pe Relu Fenechiu poate că l-ar mai citi unul sau altul, că s-ar da ordin de mobilizare în PNL pentru asta. La fel şi pe Hrebenciuc, că ar scoate guvernul pesedist o ordonanţă de urgenţă pe ţeava de eşapament, ca să fie citit mai ales în mediul rural. Pe Năstase, sigur l-ar citi măcar Ponta, dacă ar şti cum se deschide o carte. Deşi Ponta probabil că va plăti pe cineva, ca să citească pentru el. Vosganian e mai şmecher, că are deja vreo trei cărţi gata scrise; aşa că, într-o perspectivă dungată, el este favorizat încă de la arestare.

Nu ştiu de ce am starea asta azi, dar nu-mi arde deloc să glumesc.

E fals să se creadă că blasfemie e când îşi bate unul joc de cele bisericeşti. De milioane de ori mai blasfemie este să-i aşezi pe nişte hoţi şi tâlhari - care şi-au furat şi jefuit ţara - alături de artiştii care îndură privaţiuni grele pentru a-şi contura opera.

O să ardă în Iad vinovaţii.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.