Narcis SIRETEANU

Sir Winston Churcill a căpătat, cu câteva decenii în urmă, mai precis în anul 1953, supremul premiu Nobel, după care toată planeta oftează adânc. Nu premiul Nobel pentru pace l-a obţinut Churcill, ci fratele acestui premiu - mai mare şi mult mai rezistent la uzura anilor – Nobel-ul pentru literatură.

Meritele literare ale acestui obez, care l-a strivit ca pe o muscă pe Hitler, i-au fost descoperite în memoriile şi discursurile sale. Însemnările şi cuvântările lui Churchill, deşi nu şi-au propus un asemenea scop, aveau valoare artistică. Mai au încă, vreau să spun, că arta e un bun conservant, fără E-urile alea, atât de prezente şi în artă.

Să nu se supere englezoii, dar Churcill al lor nu-i decât un ageamiu, faţă de ce avem noi aici, în România. Unde, un analfabet de marcă a ajuns şi el celebru pentru jurnalul său, chiar dacă din el au dispărut pagini importante. Dar nu-i tragedie: mai sunt opere mari neterminate – vezi „Suflete moarte” de Gogol -, a căror valoare nu este ştirbită de amputările suferite din cauze interne sau externe.

Analfabetul de care vorbim este, cum v-aţi dat cu siguranţă seama, Sir Bercea Mondialul. În jurnalul său erau notaţi, cu talentul literar de care e capabil un analfabet de anvergura acestui ins vomitiv, toate personalităţile din viaţa politică a României care s-au aprovizionat cu saci de parale de la acest autor rom. Un rom celebru în toată lumea, că nu de pomană i se spune Mondialul, şi nu Naţionalul, Judeţeanul, Municipalul sau Comunalul.

Dacă dumneavoastră sau eu am fi vrut vreodată să-i spunem două cuvinte – doar două cuvinte, nu mai mult - lui Băsescu, lui Stolojan ori altuia ca ei, ne-ar fi tratat cu sictir, zicându-ne să ne vedem de drum, că nu au timp de prăpădit. Dar cu oribilul ăsta de Sir Bercea Mondialul aveau timp să mănânce, să bea, să se distreze şi să pună la cale strategia de dezvoltare a ţării noastre.

„Strategia de dezvoltare”, am spus?

Rectific, strategia de subdezvoltare.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.