Campania pentru europarlamentare ne-a vopsit gardurile cu chipurile unor candidaţi care vânează binele propriu prin codrii Carpaţilor. Unii dintre ei au împuşcat şi altădată câte ceva, dar acum aspiră la al doilea, sau chiar la al treilea mandat. E dulce traiul la sânul bunicuţei Europa, care e generoasă ca orice bunicuţă. Ea se îngrijeşte şi de lefşoară, şi de alte cheltuieli. Un campion al învârtelilor pe bani europeni este Adrian Severin, „Bursucul veninos”, cum îl numea amicul nostru C.T. Popescu.
Până atunci însă, aceşti aleşi ai sorţii trebuie să treacă printr-o etapă preliminară. De aceea, stau acum cu mâna întinsă spre electorat, cerşind voturi. E un compromis obligatoriu, un compromis fără de care nu se poate. Formula de milogire în acest caz se cheamă „slogan”. Slogan electoral.
Cătălin Ivan – pesedist de seamă şi trăgător de şireturile lui Ponta - caută şi el un nou mandat în miezul bătrânului continent. Are familie grea, nevastă-sa, femeie dintr-o bucată, născându-i trei copiii deodată. Se vede că e bun de prăsilă, pesedistul. Ăsta se reproduce, nu glumeşte.
În afişele sale, Ivan apelează voturile cu un slogan ciudat: ”Mândri că suntem români”. Un slogan care îi arată limitele. Pentru că nu văd ce legătură are mândria de a fi români cu candidatura sa pentru Parlamentul European. Mai apropiat de aspiraţiile sale ar fi fost sloganul „Mândri că suntem europeni”, nu?
Şi-apoi, mi se pare deplasată mândria asta de a fi români. De ce am fi atât de mândri de naţionalitatea noastră? Avem oare, ca popor, mai multe motive de laudă ca de pildă bulgarii sau polonii, ca să nu mai discutăm de francezi? De ce nu învăţăm lecţiile umilinţei, până om ajunge şi noi să avem o ţară unde lucrurile să funcţioneze măcar cât de cât?
Acest Ivan e foarte sărăcăcios mobilat la minte, dar sincer. El altceva vrea să spună: că e simplu să te mândreşti cu naţionalitatea română, când lucrezi în Parlamentul European. Am ghicit, Cătă?
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.