În principiu, ar fi vorba de sintagma „alaltăieri s-a pus punct sezonului fotbalistic de toamnă” (cu prelungire, că s-au jucat două etape şi-n contul primăverii), urmată de fireasca analiză a clasamentului. Numai că, dat fiind faptul că mai e de jucat o restanţă, am să pun virgulă şi n-o să încep disecarea clasamentului decât după ce va avea formă definitivă. Etapa încheiată duminică a adus şi mult aşteptata primă înfrângere „la intern” a CFR-ului, că la extern s-au făcut de râs încă din prima. A fost un meci pe care clujenii puteau la fel de bine să-l şi câştige, dar s-a petrecut ceea ce în mod frecvent li se întâmplă alor noştri: jucând la egal, de obicei pierd. Alaltăieri, CFR a jucat la victorie timp de vreo 80 de minute, după care s-au blegit, probabil spunându-şi că un egal le pică foarte bine. Şi a picat… golul Timişoarei, ceea ce relansează indubitabil bătălia de la vârf. Beneficiara întâmplării pare a fi Rapid care, dacă mai ia 3 puncte şi mâine, le-a stricat sărbătorile de iarnă şi lui Borcea, şi lui Becali. Borcea şi cuplul de comici Dinu – Ţânţaru’ şi le-au stricat oricum singuri, fiindcă ceea ce a arătat echipa lor la Vaslui este încă mai jalnic decât etala fie pe vremea lui Rednic, fie în perioada Zenga. Mă gândesc deja la cupele europene din ediţia viitoare. Cum să îndrăzneşti să ieşi în lume cu asemenea arătări? Veritabilul noroc al echipelor noastre ar fi nu să prindă unul din locurile care duc în Ligă, ci să se roage ca UEFA să schimbe cumva regulile, astfel încât ăstea să rămână acasă. Eventual, dându-le bani, ca în agricultura UE, compensaţie pentru renunţarea la culturile de sfeclă. Sau de rapiţă. Sau, în cazul nostru, de fotbalişti mutanţi.

Despre handbal ce-aţi vrea să spun? Aşa cum scriam sâmbătă aici, am sperat în victoria noastră dublă, adică să câştigăm atât semifinala cât şi finala. Am pierdut până şi locul 3, din oboseală psihică, zic cei mai generoşi, din tâmpenie specific românească, zic eu. Orice mi-ar spune orice priceput, eu ştiu una şi bună: că dacă eşti în faţă cu 6, 7 sau 8 goluri şi până la urmă pierzi, eşti idiot. Mai ales când intri în ultimele două minute cu un avantaj de 3 goluri… ba mai ai şi mingea! Nu văd de ce Tadici a înjurat birjăreşte arbitrajul, despre care Radu Naum, comentatorul spunea că a fost „model”, „impecabil” etc. Ce să mai înţelegi? Eventual doar că antrenorul, bucuros nevoie-mare când am bătut Franţa (iar arbitrajul a fost cu adevărat criminal) n-a „observat” că ăia doi ne-au masacrat măcar vreo 70 de minute din cele 80 (dar deh!, trăseseră cu gazda, lucru tolerabil!), în timp ce cu Rusia şi apoi cu Germania, fetele noastre şi antrenorul au fost nişte panarame. Şi atunci cine-i vinovat? Păi, arbitrajul! N-o fi venit vremea să se mai pună un punct? Prezenţa lui Tadici la Naţională.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Punct… Şi virgulă.

Comentarii