N-am simţit deloc nevoia de lamentări. Pur şi simplu, când Italia a completat grupa noastră de la Euro, nu mi-am putut stăpâni un zâmbet care vroia să spună “dacă-i bal, bal să fie!”. Păi dacă tot picasem cu Olanda şi Franţa, nu era păcat să n-o facem lată până la capăt?! Şi să nu uităm că în filmele astea cu BondJamesBond, misiunile imposibile sunt îndeplinite până la urmă... Dacă avem a ne teme de ceva, atunci să fim precauţi cu suporterii italieni, printre care se vor regăsi cu singuranţă nişte indivizi care abia aşteaptă a se răfui cu “zingari”!

Ei bine, perioada 9-17 iunie, deci un pic mai mult de o săptămână, ne va arăta cu adevărat unde suntem, care este locul nostru între marile puteri fotbalistice ale Europei. Până atunci, am urmărit pe Eurosport, cu oarecare surprindere, mărturisesc, alegerea celui mai bun “unsprezece” al preliminariilor, după criterii statistice (minute jucate, faulturi, pase decisive, goluri). Nu numai că n-avem nici un reprezentant în echipa ideală, dar nici măcar un tricolor n-a figurat între cele patru nominalizări pentru fiecare post! Culmea, unul dintre cei doi atacanţi “ideali” este nord-irlandezul Healy, care nici măcar nu s-a calificat! Dar ce să-i faci, omul a dat o căruţă de goluri. Adi Mutu, poate singurul care ar fi putut fi băgat în seamă, a plătit tribut absenţei de la ultimele două meciuri, cu Bulgaria şi Albania, când ar fi punctat sigur la capitolul “minute” şi aproape sigur la celelalte. Aşadar, astfel suntem percepuţi, nişte băieţi destul de talentaţi, cu vreo doi-trei jucători mai răsăriţi, însă nimic mai mult. În calculele schiţate de tehnicienii adverşi, sunt convins că şi-au planificat câte trei puncte cu noi. Din păcate, Piţi nu mai e norocosul pe care îl ştiam, însă acum poate valorifica şansa de a fi cu adevărat antrenor.

Apropo de Piţurcă, el a fost singurul dintre selecţioneri a cărui figură n-a fost arătată în prim plan după ce echipa sa a fost extrasă din urnă. Depinde de el dacă operatorii se vor familiariza la vară cu chipul său. L-am putut vedea apoi cum stătea la poza oficială cu mâna pe trofeu, dimpreună cu Domenech, Van Basten şi Donadoni. Imediat mi-am amintit cum baciul batav şi cu cel italian, mări, se vorbiră şi mi ţi-l snopiră pe baciul oltean. Când? Păi pe la apus de orânduire comunistă, când milanezii Doandoni şi Van Basten îl învingeau cu 4-0 pe stelistul Piţurcă în finala Cupei Campionilor Europeni din 1988. Numai că de data asta cei doi nu mai sunt în aceeaşi barcă şi se vor slei în luptă fratricidă, de care vor încerca să profite Piţi şi Domemech. Dar galul ce rol are în balada asta?! E cam în plus şi nici nu pot face o adaptare cu un cocoş galic în loc de mioriţă, fiindcă n-am idee care e masculinul de la “laie bucălaie”... Hai că am scăpat şi de ăsta, à Coupe du Monde, Raymond!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Misiune imposibilă se întoarce.

Comentarii