Să fiu al naibii dacă mi-am închipuit vreodată că letargicii ăia care se îmbracă fraudulos în echipamentele unora dintre echipele româneşti (alea angrenate în preliminariile cupelor europene, unde au rolul bine definit de a-i binedispune pe toţi: adversari, spectatori, oficiali de tot felul, mai puţin pe propriii suporteri) sunt capabili de vreo acţiune purtată în viteză, una care să arate lumii că şi ei sunt alcătuiţi din aceleaşi elemente ca restul bipezilor. Şi totuşi, minunea s-a produs: în unul din cele două meciuri disputate alaltăieri, am văzut o echipă românească acţionând într-o viteză de neimaginat: în numai 90 de minute (plus prelungirile obişnuite) au reuşit să se facă de râs cât în toate cele 180 programate, ba au stabilit şi rezultatul final al „dublei” cu norvegienii, fiind eliminaţi după primele 90 de minute. Asta arată o viteză practic dublă faţă de ceea ce ne e dat să vedem la ei, de unde concluzia că progresul este evident. În plus, dacă menţinem ritmul, s-ar putea ca în vreo 2-3 ani să prindem viteză şi mai mare, fiind descalificaţi (prin necalificare!) în una sau chiar două din cupele europene, fără ca măcar să mai fie nevoie de echiparea cu chiloţi şi cu crampoane.
Cel mai mult m-a amuzat postarea unui bun prieten, pe Facebook, care îl cita pe un jurnalist sportiv care zicea că în Europa numai Moş Crăciun nu ne-a bătut! Îmi permit să le atrag atenţia ambilor că din toată povestea lipseşte un cuvânt: încă! Zic asta, întrucât în Finlanda există echipa de fotbal numită Santa Claus, evident că din oraşul Rovaniemi, „casa” Moşului, care se află actualmente în liga a V-a finlandeză, după ce, acum vreo 5-6 ani, ajunsese chiar în liga a III-a. Asta înseamnă că dacă îşi aduce câţiva jucători, Santa Claus poate promova, astfel încât în vreo 3-4 ani să ajungă prin Conference şi să o cocoşeze pe vreuna din panaramele noastre. Deci, staţi liniştiţi: se apropie vremea când până şi Moş Crăciun va bate gunoaiele de echipe de fotbal românesc.