În Arbore, Vasile Cotleț, ultimul cizmar al comunei, lucrează și astăzi la banc, la 83 de ani împliniți.
A deprins meseria în anul 1957, băiat de treisprezece ani pe atunci, iar la anul va împlini 70 de ani de când o practică.
A avut o copilărie marcată de lipsuri și greutăți, fiind mezinul unei familii cu patru băieți și patru fete.
„Am rămas orfan de tată la trei ani și jumătate, iar mama a rămas cu opt copii”, povestește el.
A urmat doar patru clase, pentru că familia nu a avut posibilitatea să îl țină mai mult la școală, astfel că s-a hotărât să învețe o meserie.
La 1 martie 1957 a intrat ucenic la un meșter din vecinătate, unde a deprins meșteșugul în aproape doi ani și jumătate.
De atunci, meseria l-a însoțit o viață întreagă.
- „Atunci, totul era manual”
A lucrat pe cont propriu, apoi, din 1966, în cadrul cooperației, unde a adunat 35 de ani de vechime neîntreruptă la aceeași unitate.
Din 2001 este pensionar, însă nu s-a oprit din lucru nici până astăzi. „Sunt pensionar, dar tot muncesc”, spune el, primind și acum clienți în atelierul său, mai ales miercurea, în zi de târg.
De-a lungul deceniilor a făcut de toate: nu doar reparații, ci și încălțăminte de la zero — cizme, ghete, bocanci și sandale.
Își amintește vremurile în care totul se făcea manual: „Atunci, totul era manual”.
Cosea cu ață de cânepă toarsă în casă, îndrepta cuiele și lucra cizme cu carâmb tare, greu de meșterit. Astăzi recunoaște că are condiții mai bune și unelte care ușurează munca, însă calitatea încălțămintei de serie l-a dezamăgit: „Așa proastă încălțăminte n-a fost niciodată de când lucrez”, spune despre pantofii cumpărați adesea de pe internet, care se strică repede.
- „E foarte necesară meseria asta”
Poate cel mai apăsat regret al său este că meseria se stinge.
A învățat cinci ucenici și a încercat să-i deprindă și pe cei trei fii ai săi, însă niciunul nu a rămas în branșă – unii au plecat în străinătate, alții s-au făcut șoferi.
„Nu mai este nimeni”, constată el despre cizmarii din împrejurimi. Cu toate acestea, mesajul pe care îl transmite tinerilor rămâne unul cald și direct: „E foarte necesară meseria asta”.
Peste toate greutățile, Cotleț privește în urmă cu împăcare. Și-a construit casa, și-a crescut și înzestrat copiii și s-a bizuit doar pe munca lui. „Din puțin am făcut mult”, rezumă el o viață de om. „Mulțumesc lui Dumnezeu, m-am descurcat”.
- ARBORE – Roots and Heritage au documentat povestea lui
Povestea lui Vasile Cotleț ne-a fost transmisă de reprezentanții Asociației ARBORE – Roots and Heritage, cei care au documentat parcursul său și ni l-au pus la dispoziție.
Asociația ARBORE – Roots and Heritage este o organizație culturală din comuna Arbore, județul Suceava, dedicată păstrării memoriei și meșteșugurilor comunității locale din Bucovina.
ARH aduce în atenția publicului poveștile oamenilor și tradițiile care definesc satul arborean.
Secretar este Manuel Apostol.
