Comunitatea penticostală din Plopeni a împlinit recent 100 de ani de la înființare, iar în timp s-a creat o legătură puternică și sinceră cu oamenii din comunitatea ortodoxă și nu numai.
Istoria a început la scurt timp după Primul Război Mondial. Mai exact, în 1918, un vânzător ambulant a trecut prin sat și a vândut unui om un Nou Testament, carte pe care acesta a dăruit-o fiului său minor.
După ce a citit Biblia din scoarță în scoarță de mai multe ori, pe 20 iulie 1926, în ziua de Sf. Ilie, Dumitru Zamfir, care avea doar 17 ani atunci, și alte șase persoane au deschis prima adunare din Plopeni.
Interesant este cum a fost ales și actualul loc unde se află casa de rugăciuni, de pe strada Adunării.
Cum mai multe familii s-au oferit să doneze teren, s-a tras la sorți unde urma să fie casa de adunare. Se întâmpla în 1956, iar casa de rugăciuni ridicată din chirpici avea 70 mp.
În Al Doilea Război Mondial, primul om pocăit din Plopeni, Dumitru Zamfir, a fost amenințat cu deportarea la Bug, alături de evrei și țigani, dacă nu renunță la credința sa.
A urmat perioada comunistă, în care cultul penticostal a fost recunoscut de regimul comunist, chiar dacă au mai existat și diferite piedici, cum ar fi mutarea cimitirului din ”Toloacă”.
După 1990, la Plopeni s-a construit o casă de adunare modernă, inclusiv cu locuri de parcare pentru autovehicule.
Într-o scurtă istorie a acestei comunități apar și nume, oameni care au ajuns în fruntea bisericii penticostale și care au avut legături cu Plopeniul.
Comunitatea penticostală din Plopeni numără acum 500 de adulți și peste 200 de copii și este într-o permanentă dezvoltare.
Din rândul acestei comunități sunt acum și oameni de afaceri importanți, mulți cu legături în străinătate, care oferă sute de locuri de muncă, iar primarul din Salcea, care include și satul Plopeni, este tot de confesiune penticostală.
În prezent, comunitatea penticostală din Plopeni reprezintă aproape o treime din numărul total de locuitori ai satului, dar prin modul în care s-au implicat în viața locală au făcut ca satul să evolueze și să se dezvolte, proces care continuă și în prezent.
O contribuție importantă o au și oamenii din Plopeni plecați în străinătate, în special în Italia, de unde s-au întors cu idei de afaceri, cu relații și cu dorința de a schimba ceva atât pentru ei, cât și pentru comunitatea din care provin.
Se poate spune că Plopeni este un exemplu de conviețuire între diferite comunități religioase, de bune practici pe această linie și nu numai.
