Zi de hram, 8 septembrie 2026, o zi de rugăciune și, mai ales, o zi de aducere aminte. În ziua în care se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului, credincioșii Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”, de lângă Tribunalul Suceava, s-au adunat cu inimile pline de recunoștință pentru a cinsti hramul bisericii, dar și pentru a marca trei decenii de la punerea pietrei de temelie a Ansamblului Arhitectural „Nașterea Maicii Domnului. In Memoriam”.
Au trecut 30 de ani de când, pe acest loc, a fost așezată prima cărămidă. Trei decenii în care, cărămidă cu cărămidă, piatră cu piatră, rugăciune cu rugăciune și jertfă cu jertfă, s-a ridicat o biserică, un loc în care credința se întâlnește cu memoria, iar trecutul rămâne viu în sufletele celor de astăzi.
În biserica plină de credincioși, Sfânta Liturghie a fost oficiată în zi de mare sărbătoare de un sobor de preoți. Oameni de toate vârstele au venit să se roage, să aprindă o lumânare, să aducă flori, să mulțumească și să-și amintească. Pentru mulți dintre cei prezenți, acest loc înseamnă „ani din propria lor viață, oameni dragi, întâlniri, rugăciuni și momente care au rămas adânc întipărite în suflet”.
- Biserica a devenit loc de rugăciune, de credință și de întâlnire între generații
Pr. dr. Ioan Viorel Vârlan, parohul bisericii, a explicat că Ansamblul Arhitectural „Nașterea Maicii Domnului. In Memoriam” este o lucrare născută din jertfa credincioșilor, din munca și rugăciunea unei comunități care a construit nu doar ziduri, ci și un spațiu al memoriei și identității românești.
„De-a lungul acestor ani, biserica a devenit loc de rugăciune, de credință și de întâlnire între generații. Piatra de temelie s-a pus acum 30 de ani, pe 1 august, și s-a sfințit tot într-o lună de septembrie, în ziua de 12, în anul 2004. Ansamblul s-a îmbogățit cu Grupul Statuar al Sfinților Martiri Brâncoveni, mărturie a credinței până la jertfă, și cu Turnul Unirii, sfințit în 2022 de Ziua Bucovinei, prin care Clopotele Unirii cheamă la unitate și responsabilitate față de moștenirea primită”, a completat parohul bisericii.
Privind astăzi acest ansamblu, este greu să nu ne amintim de câtă muncă, câtă răbdare și câte sacrificii au stat în spatele fiecărei zidiri. În urmă cu trei decenii era doar un vis, o dorință, era începutul. Astăzi, aici se află un loc în care rugăciunea se împletește cu memoria celor care au trecut prin suferință, memorie care este păstrată cu evlavie de întreaga comunitate.
- Puterea unei familii care a ales credința și demnitatea chiar și în fața morții
La Ansamblul Arhitectural „Nașterea Maicii Domnului. In Memoriam” din municipiul Suceava se află singurul grup statuar al familiei Brâncovenilor din Bucovina, mari mărturisitori ai credinței ortodoxe.
Realizat din bronz, grupul statuar îl înfățișează pe domnitorul Constantin Brâncoveanu în picioare, alături de soția sa și de cei șapte copii ai lor, uniți într-un singur grup monolit. Privindu-i, nu poți să nu te gândești la puterea unei familii care a ales credința și demnitatea chiar și în fața morții.
Iar această memorie este cu atât mai puternică aici, în apropierea fostei închisori. Locul în care odinioară s-au auzit suferința și rugăciunile celor întemnițați este astăzi dominat de clopote, de cântare și de oameni care vin să se roage.
- Adevărata zidire a acestor trei decenii este comunitatea însăși
Însă adevărata zidire a acestor trei decenii este comunitatea însăși, spune cu convingere pr. Ioan Viorel Vârlan: „credincioși care au pus din puținul lor, voluntari și binefăcători care au dăruit timp, muncă și resurse, făcând din acest loc o familie lărgită, unită prin credință. În apropierea fostei închisori, această lucrare mărturisește biruința luminii, puterea credinței și datoria de a păstra vie memoria celor care au suferit”.
Sunt oameni care poate nu și-au văzut numele scris nicăieri, dar ale căror mâini, rugăciuni și daruri se regăsesc în ceea ce există astăzi la Biserica „Nașterea Maicii Domnului”. Sunt credincioși care au adus cât au putut, din puținul sau din prisosul lor, convinși că o biserică se ridică nu doar cu piatră și mortar, ci mai ales cu credință.
În ziua hramului, zeci de credincioși care participă în mod regulat la slujbele oficiate aici au fost din nou împreună. Au plecat genunchii la rugăciune, și-au împreunat mâinile și au ascultat Sfânta Liturghie. La final, bucuria sărbătorii a continuat într-o agapă creștină, ca într-o familie în care oamenii se cunosc, se salută și împart aceeași bucurie.
- Operă de credință și memorie
Pentru o comunitate, astfel de zile înseamnă momente în care oamenii se întorc cu gândul la începuturi, la cei care au fost, la cei care au pus prima piatră și la cei care au dus mai departe lucrarea. Sunt zile în care se spune „mulțumesc” lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a zidit și pentru oamenii prin care această zidire a fost posibilă.
La 30 de ani de la punerea pietrei de temelie, mesajul este unul simplu și profund: „ceea ce s-a construit aici trebuie să rămână viu. Nu doar ca monument, nu doar ca arhitectură, ci ca loc al credinței și al memoriei”.
„Priviți spre viitor, ca generațiile tinere să ducă mai departe nu doar frumusețea zidurilor, ci spiritul de credință, solidaritate și jertfă care le-a făcut posibile. La aniversarea acestor 30 de ani, aducem mulțumire lui Dumnezeu și cinstim pe toți cei ce au făcut posibilă această operă de credință și memorie”, a fost îndemnul pr. Ioan Viorel Vârlan, în zi de mare sărbătoare pentru comunitatea pe care o păstorește.
