Andreea ROȘU
O carte pe zi: „O carte dată naibii”
Autor: Jason Mott
Traducător: Alina-Gabriela Rudeanu
Apariție: 2024
Nr. pagini: 304
Editura: Curtea Veche
Descriere
Satirică și ingenios construită, “O carte dată naibii” leagă firele unei narațiuni complexe despre identitate, dragoste și violență.
Jason Mott cucerește printr-un stil amețitor și ludic, pe care îl folosește ca să echilibreze un nucleu tematic dur. El explorează continuu ce înseamnă să scrii, alternând voci eclatante care se întâlnesc pe teritoriul unui prezent nesigur. Rezultatul este un roman ca o parabolă de Octavia Butler, tăios și eliberator cum numai căutarea adevărului poate fi.
Povestea scriitorului nenumit care pleacă în turneul de promovare a cărții sale de debut și a Puștiului care îl urmărește din știri până în vise explorează cum se întrepătrund realitatea și ficțiunea într-un mozaic despre moștenirea colonialismului.
Ce spun criticii
"Invitând cititorii în culisele unei traume rasiale care își pune amprenta pe mintea personajelor, romanul schițează portretul tulburător al unei națiuni care se minte de ani întregi, într-o pledoarie intensă, urgentă și vitală." (Washington Independent Review of books)
"Splendid și inventiv, romanul uimește prin cât de amuzant reușește să fie. Jason Mott îndrăznește să alăture o farsă anarhică, multiple straturi de ironie și un umor incredibil unui subiect important precum mișcarea Black Lives Matter." (The Sunday Times)
"O odă pentru iubirea familială și prietenie și o aducere-aminte despre rasism și violența poliției. Când ludică, când surprinzătoare și intimă, cartea de față e o meditație emoționantă despre condiția oamenilor de culoare în America." (Kirkus Reviews)
"Jucăuș, curios, crud și necesar, acest roman, cu vocea și stilul în care a fost scris, m-a dat peste cap și m-a întors pe dos, m-a uluit, m-a luat pe nepregătite și m-a mișcat." (Charles Yu)
Frânturi din „O carte dată naibii”
„Mă întorc și văd un puști lângă masa mea. Estimez că are în jur de zece ani. Un pic deșirat, sfios și cu aer de tocilar. Genul de puști care a stat prea mult cu nasul în cărți și nu prea a dat piept cu viața adevărată. Uneori te uiți la un copil și știi pur și simplu. Îi citești tot viitorul în ochi. Așa și cu puștiul ăsta: e tot viitorul lui văzut dintr-o privire.”
„Mă întind pe pat și încerc să mă odihnesc puțin înainte să mă pornesc spre următoarea destinație din turneu. Ultimul lucru pe care îl văd este întunecimea Puștiului. Îi văd pielea. E mai neagră decât întunericul somnului. Apoi zâmbește strâmb și dinții orbitor de albi îi strălucesc precum zăpada proaspăt întinsă pe florile de corn.”
Articol salvat de pe www.monitorulsv.ro, ediţia din 21 Mai 2025.
Acest articol este proprietatea Monitorul de Suceava si nu poate fi reprodus fără acordul scris al acestora.