Iute ca Oțelul

Neașteptat comando al Oțelului pe Arena Națională, cu toate că Dorinel ne avertizase răspicat. Contează mai puțin că nu l-am crezut noi, important e că ai lui Gigi tot cu pantalonii în vine au fost prinși. În loc să fie o etapă favorabilă celor de la FCSB, având în vedere isprăvile celorlalte mediocrități care candidează la acest amărât de titlu, iată că plutonul se strânge iarăși, ajuns din urmă de Universitatea Craiova, care a câștigat la potou cu ceva noroc, care e mereu necesar, meciul cu CFR. Fără victorie de prea multe etape clujenii, dar uite-i cum rămân în cărți! Cât despre Rapid...pot spune că îmi pare rău că nu a pierdut, așa cum se cuvenea după încă o prestație la limita execrabilului, fiindcă învinși în premieră de ultima clasată ar fi bătut cineva cu pumnul în masă, ar fi avut șanse să se trezească. Dacă o fi cât de cât adevărată vorba aia că titlul se câștigă cu echipele mici, atunci ambițiile giuleștene se vor mai amâna încă un an, și tot așa. Cu un punct jalnic din meciurile cu U Cluj și Botoșani, pare că Rapidul îi face concurență lui Dinamo, nu lui FCSB... Dar FCSB cui îi face concurență? Probabil lui Becali. E caz de psihologie inversă. Urmează ”derby-ul” cu CFR (ghilimele obligatorii), alt șchiop care se face că aleargă. Să vedem dacă Florinel Coman va primi drept de joc după sceneta bufă cu cartonașele galbene. Un astfel de meci al răniților e predispus la egal, ceea ce ar lucra tot în favoarea oltenilor, poate și a giuleștenilor, dacă pune galeria presiunea aia rea pe ei (iată că am ajuns și eu la concluzia că nu prea merge cu binele!). Îmbucurătoare este primenirea play-off-ului cu echipe antrenate, deloc întâmplător, de reprezentanți de seamă ai generației de aur: Ioan Ovidiu Sabău, cu U Cluj, și Dorinel Munteanu, cu Oțelul, cu care - să nu uităm! - a câștigat un titlul acum mai bine de un deceniu. Sper ca primenirea asta să nu fie doar ceva temporar.