Șumi? Un mare gentleman…

De curând, dar și de foarte multe ori în ultima vreme, m-am tot întrebat pe ce criterii se face alegerea fotbaliștilor (sau ce-or fi…) care urmează să evolueze la echipe românești, cine și cum dă peste ei (fiindcă, orice efort de imaginație aș face, tot nu îmi iese la socoteală cum un impresar român poate urmări 1500 de copii nigerieni și cum face să aleagă dintre ei fix… doi!) și cui îi livrează marfă. E cererea celor care încheie finalmente contracte cu aceștia sau vine impresarul cu „marfa” frumos ambalată și îi convinge pe viitorii beneficiari că așa noroc n-a mai dat peste ei și să se grăbească să-i înhațe, fiindcă deja se îngroașă coada doritorilor! Ajunși pe te miri unde, achiziționații fac de toate, de la autogoluri și penalty-uri pe bază de fault, până la tras de timp exact când echipa lor e condusă și mai sunt doar câteva minute, apoi în interviul de după meci spun ce au învățat în română („bună ziua”, „sărmăluțe”) și că sunt fericiți că joacă într-un campionat așa de puternic! Pentru că nu importăm domni fotbaliști numai din Africa, ci și din Portugalia (toți au fost cândva colegi cu Ronaldo!), tot de aici aducem și antrenori (toți au fost secunzii lui Mourinho!). Unul dintre ei tocmai ce fu gonit de la CFR Cluj, la puțin timp după ce apucasem să mă întreb a mia oară: când îl vezi cum arată și cum vorbește, de ce te-ai mai chinui să-l angajezi? Răspunsul vine de la sine: pentru ca în locul lui să aduci un mare profesionist, un domn între domni, unul care pare venit direct după obținerea câtorva doctorate (măcar la Sorbona, Yale și Oxford): domnul Marius Șumudicăăăăă! Ce contează că tot de la Cluj s-a cărat ultima oară după două luni de prestație, plecând la niște turcaleți unde a rezistat… alte 5 luni! De altfel, în 21 de ani de carieră, Șumi a antrenat 26 de echipe. În afara faptului că, pe lângă portughezul gonit, șumi arată și vorbește ca un veritabil gentleman, oare ce îl mai recomandă? Ați ghicit: vocea și talentul!