Suceveanul Marian Nicolay Ionescu a încheiat primul an de studii la Universitatea de Medicină din Viena, una dintre instituțiile medicale de prestigiu din Europa, cu o tradiție de peste șase secole.
A lăsat în urmă un oraș mai mic pentru capitala Austriei și a intrat într-un sistem universitar care i-a oferit multă libertate, dar și o responsabilitate pe măsură.
A învățat să se descurce singur, să-și organizeze timpul, să caute oportunități și să aibă inițiativă.
Acum, fiind acasă în vacanța de vară, Marian ne-a povestit cum a fost primul său an de student la Viena, ce i-a plăcut, ce l-a surprins și în ce măsură așteptările sale au coincis cu realitatea de acolo.
- Acomodarea
Primele luni nu au fost însă deloc ușoare.
Trecerea de la un oraș mai mic la o metropolă, mutarea într-o țară străină și studiul într-o altă limbă au însemnat o schimbare majoră. Marian spune că, la început, a funcționat mai degrabă „din inerție”, concentrat pe toate lucrurile noi pe care trebuia să le învețe și să le rezolve.
„Primele trei luni au fost foarte solicitante și am lucrat aproape la foc automat. Aveam enorm de multe lucruri noi de descoperit și sarcini de rezolvat.
Funcționam mai degrabă din inerție: începuse anul universitar, intrasem în ritmul vieții de student, iar perspectiva mea era încă destul de îngustă.
Principalul obiectiv era, pur și simplu, să țin capul deasupra apei, așa că nu aveam prea mult timp pentru reflecție. Nu realizasem încă pe deplin că începeam o viață complet nouă și nici ce însemna, de fapt, să fiu student la medicină în Viena”, mărturisește tânărul de 20 de ani.
Unul dintre lucrurile care i-au lipsit a fost viața de campus. Spre deosebire de universitățile construite ca adevărate mici orașe studențești, la Viena nu a găsit aceeași experiență.
Spune însă că orașul este ușor de parcurs, transportul public este foarte bine organizat, iar studenții beneficiază de numeroase facilități.
- Libertate, dar și responsabilitate
Înainte de plecarea peste graniță, se aștepta ca sistemul universitar austriac să fie foarte rigid și birocratic. Realitatea l-a surprins însă plăcut.
„Mă așteptam la un program foarte rigid, poate chiar puțin birocratic, în stilul austriac clasic. În realitate, am descoperit un sistem mult mai orientat spre eficiență”.
Studentul are o mare doză de libertare în organizarea propriului program.
Unele cursuri pot fi urmărite fizic, altele online, iar numeroase materiale sunt disponibile și înregistrate. Există, de asemenea, sute de cursuri opționale, astfel încât fiecare student își poate aprofunda domeniile care îl interesează.
Libertatea vine însă la pachet cu responsabilitatea. Nimeni nu îl verifică permanent pe student dacă merge la cursuri, iar organizarea timpului îi aparține în mare parte.
„Facultatea îți oferă o structură foarte clară, dar în interiorul ei ai suficientă autonomie încât să îți gestionezi singur modul în care înveți.
Exista sute de cursuri optionale, ținute de specialiști din toate domeniile medicale și conexe, care îți oferă posibilitatea să aprofundezi interesele personale și să-ți construiești astfel un bagaj de cunoștințe unic.
Singurul <dezavantaj> al acestui sistem este că studentului îi revine o responsabilitate foarte mare în organizarea propriilor studii. Studentul trebuie să fie cel care face primul pas, caută oportunități și își manifestă inițiativa, dar, odată ce o face, poate conta pe sprijinul și îndrumarea necesare”, povestește Marian.
Cât privește studiul în limba germană, paradoxal, una dintre dificultățile cele mai mari nu a fost comunicarea în mediul academic, ci limba germană folosită în conversațiile cotidiene.
„Provocarea majoră a anului I a fost sa mă familiarizez cu dialectul limbii germane care se vorbește in Viena.
În interacțiunea informală, în limbajul comun am avut probleme și încă am, pentru că nu pot fi spontan, nu pot avea umor, nu pot fi 100% eu în interacțiunea cu cineva”, spune el.
O situație amuzantă i-a confirmat că problema dialectului nu este doar a lui: o colegă din München, vorbitoare nativă de germană, l-a întrebat la un moment dat ce spune profesorul austriac, pentru că nu înțelegea anumite cuvinte din dialect.
- Profesori care „nu doar predau medicina, ci contribuie la dezvoltarea ei”
Unul dintre aspectele care l-au impresionat cel mai mult a fost colectivul profesoral. Într-un centru universitar de talie internațională, Marian a avut ocazia să învețe de la specialiști foarte bine pregătiți, autori de lucrări științifice, cercetători și experți recunoscuți la nivel european și mondial.
„Pentru mine, asta face ca informația predată să fie nu doar foarte bine fundamentată, ci și conectată permanent la cercetarea actuală. Abordează teoria cu mult mai multă profunzime și curiozitate și reușesc să o prezinte într-un mod mai atractiv.
Nu transmit doar informații utile pentru practică, ci și logica din spatele lor, întrebările încă deschise și modul în care aceste cunoștințe au fost construite”.
Un moment care i-a rămas în memorie a fost întâlnirea cu un profesor, autor al unuia dintre tratatele importante de farmacologie utilizate în spațiul german.
„Un moment în care am conștientizat nivelul mediului academic în care mă aflam a fost atunci când, într-o bibliotecă medicală, am găsit unul dintre cele mai importante tratate de farmacologie din întreg spațiul german. Mi-am dat seama că era chiar al profesorului cu care, cu puțin timp înainte, petrecusem aproape două ore discutând în cadrul unui seminar.
Pentru mine a fost un moment surprinzător, mi-am dat seama cât de aproape ajungi, ca student aici, de oameni care nu doar predau medicina, ci contribuie efectiv la dezvoltarea ei”.
- Un an cu multă muncă, dar și rezultate
Primul an a fost dominat de pregătirea teoretică.
Volumul de informații a fost foarte mare, însă Marian era deja obișnuit cu multă materie de asimilat datorită experiențelor de la olimpiadele naționale și internaționale la care a participat în liceu.
A muncit, iar efortul său a fost răsplătit.
La finalul primului an, s-a clasat printre primii 50 de studenți din aproximativ 700, raportat la punctajele și calificativele obținute în cele două sesiuni.
Acest rezultat îi poate deschide și câteva oportunități profesionale încă din timpul facultății, inclusiv posibilitatea de a deveni tutore pentru studenții din anii mai mici sau preparator în cadrul unor firme private care pregătesc candidați pentru admiterea la medicină.
„Aștept să vad mai întâi ce grad de dificultate are anul II de Medicină și apoi voi lua o decizie”.
- „Nu am vrut să caut români. A fost o greșeală”
Integrarea într-un mediu nou a venit treptat.
La început, Marian a încercat să se descurce singur și chiar a evitat să caute comunitatea românească.
„Am fost foarte încăpățânat la început și am zis că nu caut români. A fost o greșeală.
De asemenea, din păcate, comunitatea internațională în rândul studenților la medicină nu este foarte numeroasă, studenții internaționali preferă facultăți tehnice sau de economie și afaceri, așa că a trebuit să încerc să mă integrez direct în mediul austriac”, recunoaște el.
Ulterior, a descoperit Liga Studenților Români din Străinătate, filiala Austria, și spune că întâlnirea cu această comunitate l-a ajutat foarte mult în procesul de acomodare.
A participat la evenimente organizate la Institutul Cultural Român și la Ambasada României, inclusiv manifestări dedicate Zilei Europei, lansări de carte, seri de socializare și alte întâlniri ale comunității cu personalități din țara noastră și din Austria.
„Toate aceste experiențe m-au ajutat să simt că aparțin, în același timp, atât mediului universitar vienez, cât și unei comunități românești din diaspora”.
- „Am făcut o alegere bună”
După primul an, Marian spune că este mulțumit de alegerea făcută și recunoscător pentru șansa de a studia la Viena.
Universitatea este de stat, iar studiile sunt gratuite pentru el, plătind doar o taxă de 25 de euro pentru legitimația de student. Aceasta îi oferă inclusiv acces la masa parțial subvenționată de la Spitalul Universitar AKH. Beneficiază, de asemenea, de transport public subvenționat și reduceri la biletele de tren.
În ceea ce privește viitorul, Marian s-a gândit încă la specializarea pe care o va alege după anul VI, care este dedicat exclusiv activității practice în spital. Vrea să exploreze diferitele domenii ale medicinei și spune că, în următorii doi-trei ani, ar vrea să se apropie de o direcție.
Cât despre locul în care va profesa, Viena pare să aibă deja un avantaj.
„Mă gândesc să rămân acolo”, spune suceveanul, explicând că a ales studiile acolo tocmai pentru a-și crește șansele de a găsi, după absolvire, un post bun în Austria.
Nu exclude însă România. Spune că și-ar putea imagina o colaborare cu sistemul medical românesc sau chiar o perioadă de activitate în țară.
Deocamdată, urmează anul II de Medicină. Iar după primul an, concluzia lui este clară: experiența din primul an la Viena i-a confirmat că a făcut alegerea potrivită.
