Romanul „Lumina după Brâncuși” de Constantin Severin, apărut în acest an la Editura Eikon, a fost lansat vineri la USV, în cadrul Salonului de Carte „Alma Mater Librorum”, organizat de Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Întâlnirea cu numerosul public iubitor de carte prezent la eveniment a avut loc în cadrul sălii de lectură „Emanuel Diaconescu”.
- Romanul reprezintă o celebrare a geniului lui Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea sa
La lansarea romanului au fost prezente, alături de autor, personalități din cadrul Editurii Eikon, precum și din cadrul universității sucevene. Cel care a deschis dialogul cu audiența a fost prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, care a vorbit în cuvântul de deschidere despre autor, pe care l-a cunoscut cu peste 40 de ani în urmă și despre editura Eikon, cu o plajă largă de publicare, al cărei director Valentin Ajder încearcă de ani buni să-i facă pe cei din jur să citească și să se redefinească.
Valentin Ajder a sintetizat în câteva cuvinte realizarea scriitorului Constantin Severin, al cărui volum, a spus el, „reprezintă o regresie spiritual-intelectuală, dublată de o mare empatie de care dă dovadă Severin, pentru că și-a imaginat că îl poate chema pe Brâncuși la o cafea, unde marele sculptor să-i povestească retroactiv viața și trăirile lui artistice. Demersul scriitorului reprezintă, în același timp, o operațiune riscantă, încercând să vorbească cu vocea artistului, să se confunde cu Brâncuși și cu spiritul lui.”
Sarcina prezentării propriu zise a volumului a revenit poetului și criticului literar, redactor-șef al revistei Bucovina Literară, Alexandru Ovidiu Vintilă, care a salutat apariția acestui roman venit într-un moment aparte, Anul Omagial Constantin Brâncuși: „Constantin Severin teoretizează ceea ce a pus în artă și în formă Brâncuși, adică acel expresionism arhetipal, care reprezintă de fapt o căutare a esențelor din care artistul a ieșit învingător. Romanul este unul în care ficțiunea joacă un rol important, cu introducere abilă a unor elemente de biografie, dar și speculații ale imaginarului autorului cărții, cu dialoguri transtemporale ale artistului cu titani ai culturii. Autorul îl face pe Brâncuși să vorbească, să iasă din ascundere, să ne dezvăluie din secretele sale. El a ales lumina ca chip călăuzitor al romanului său, pentru că lumina este și un simbol al inițierii, al cunoașterii și al revelației. Construiește astfel o veritabilă arhitectură narativă în care marele sculptor își privește traseul biografic și opera dincolo de timp și de moarte, transformând destinul acestui mare artist într-o confesiune.
Avem în față o apariție editorială care nu e doar un act de reverență culturală, ci și de interpretare a fenomenului spiritual, un act plin de curaj care vine într-un moment cu o încărcătură simbolică deosebită, o scriitură care demonstrează că poate aduce ceva nou despre marele sculptor, apreciată și girată și de reputata specialistă în opera lui Brâncuși, Doina Lemni.”
Scriitorul și filozoful Vianu Mureșan a vorbit la rândul său despre romanul care are în prim plan personalitatea lui Constantin Brâncuși, un artist masiv și puternic care se naște o dată la 500 de ani și care a schimbat atât de radical și atât de profund destinul artei.
Conform spuselor autorului Constantin Severin, „romanul este o încercare de a pătrunde dincolo de biografia marelui sculptor, în universul său interior, imaginând o voce literară care vorbește despre viață, creație și căutarea esențelor. Lumina devine firul conducător al acestei călătorii, de la fascinația pentru lumea vizibilă până la misterul formelor și al spiritului creator”.
Un roman care se constituie ca fiind o celebrare a geniului Brâncușian la 150 de ani de la nașterea sa, un volum ce urmează a-l omagia pe marele artist prin publicarea lui în Franța și Coreea de Sud.





