Doar 4,2 la sută dintre persoanele cu dizabilități au un loc de muncă, cifră care clasează România pe ultimul loc în UE în această privință și pe penultimul loc în privința sumelor alocate pentru servicii sociale pentru persoane cu dizabilități, rezultă dintr-un raport prezentat vineri.
Raportul realizat de Fundația „Pentru Voi” și Institutul pentru Politici Publice (IPP) arată că la patru ani după adoptarea unor prevederi legislative care să faciliteze integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizablități, România se situează, alături de Bulgaria, pe ultimul loc în UE în domeniul angajării în muncă a acestei categorii sociale.
„Dacă la nivelul Uniunii Europene, nivelul de ocupare a forței de muncă de către persoanele cu dizabilități este de 50 la sută, în România doar 4,2 la sută din totalul persoanelor cu dizabilități aveau un loc de muncă la 31 martie 2010. Conform datelor statistice ale ANPH: din 681.558 persoane cu dizabilități, doar 28.826 erau angajate în muncă. În domeniul dizabilității intelectuale, situația este catastrofală, mai puțin de unu la sută din persoanele cu această dizabilitate având un loc de muncă, adică 977 persoane. Din numărul total de persoane cu dizabilități angajate în muncă, doar trei la sută sunt persoane cu dizabilitate intelectuală și doar cinci la sută cu dizabilitate psihică”, se arată în raport.
Inițiatorii menționează că legislația românească se inspiră după un model aplicat în Franța și Germania, acordând facilități „unităților protejate” destinate stimulării angajării în muncă a persoanelor cu dizabilități, însă în cele 478 de unități protejate înregistrate la ANPH sunt angajate doar 1.470 persoane cu dizabilități.
„Din totalul celor 28.826 persoane cu dizabilități angajate în muncă în România, doar 1.470 sunt angajate în unități protejate, adică doar 5,1%. Acolo unde legea acordă cele mai mari facilități și anume la unitățile protejate lucrează doar 5% din numărul total al persoanelor cu dizabilități angajate”, se mai arată în raport.
Directorul Fundației „Pentru voi”, Laila Onu, a declarat, la lansarea raportului, că din legislația românească lipsește orice fel de referire la obligativitatea de a angaja persoane cu dizabilitate severă, singura condiție impusă unităților protejate fiind de a angaja o treime din numărul total de angajați persoane cu dizabilități.
„După patru ani de aplicare a legii, rezultatele sunt sub așteptări din cauza reglementării insuficiente a obligațiilor unităților protejate, respectiv a unei corelări între facilitățile acordate și numărul de persoane cu dizabilități angajate și gradul lor de dizabilitate. Este evident că legislația ar trebui să prevadă facilități mai mari pentru angajarea persoanelor cu dizabilități severe deoarece costurile implicate sunt mult mai mari”, a declarat Laila Onu.
Inițiatorii raportului au atras atenția că nicio primărie de municipiu reședință de județ sau a unui sector din Municipiul București nu a reușit să angajeze minimul de patru la sută persoane cu dizabilități, așa cum prevede legea, ponderea persoanelor cu dizabilități din totalul angajaților fiind extrem de mică în cazul tuturor autorităților locale, primării, mai ales în: Alexandria, Brăila, Buzău, Piatra Neamț, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Tulcea, Vaslui, unde mi există nicio persoană cu dizabilități încadrată într-un loc de muncă.
„Municipiul Focșani înregistrează cea mai mare pondere a persoanelor cu dizabilități angajate, anume 2,26 la sută însă departe oricum de minimul de 4 la sută statuat în lege. Per total, la nivelul tuturor primăriilor municipii reședință de județ, la care se adaugă Primăria Generală a Municipiului București și primăriile sectoarelor Municipiului București, ponderea persoanelor cu dizabilități angajate este de 0,45 la sută din numărul total de angajați, de aproape nouă ori mai puțin decât prevede legea ca nivel minim”, se mai arată în proiect.
La nivelul autorităților centrale, doar 0,28 la sută persoane cu dizabilități au fost încadrate într-un loc de muncă, cele mai multe fiind în Ministerul Transporturilor (1,274 la sută din totalul de angajați), urmat de Senatul României cu 1,168 la sută.
„O serie de instituții centrale nu au angajat nicio persoană cu dizabilități precum Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Muncii sau Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării”, se precizează în raport.
Pe de altă parte, se arată că autoritățile locale au angajat, în 2010, într-o mai mare măsură persoane cu dizabilități fizice (44 la sută) și somatice (40 la sută) și nu a angajat deloc persoane cu dizabilități mentale, cu HIV – SIDA sau cu boli rare.
Cu cât numărul persoanelor cu dizabilități dintr-o anumită regiune de dezvoltare este mai mare, cu atât numărul unităților protejate este mai mic, deși tendința firească ar fi fost cea inversă. Județe în care nu există nicio unitate protejată sunt Giurgiu și Mehedinți. Cele mai multe unități protejate se află în București iar cele mai puține în Teleorman, Călărași, Vaslui, Gorj, Botoșani.
Dintre autoritățile locale care au respectat prevederile legale privind virarea la bugetul de stat a sumei de bani în schimbul persoanelor cu dizabilități pe care nu le-au putut angaja, numai 17 primării au optat pentru achiziționarea de produse și servicii de la unități protejate.
Pentru creșterea numărului de persoane cu dizabilități încadrate în muncă, Guvernul bulgar a decis, în 2010, să crească din acest an bugetul special destinat furnizării de slujbe pentru persoanele cu dizabilități, cu 4 milioane de BNG (aprox. 2 milioane de Euro) acesta urmând să ajungă la 12 milioane de BNG, ceea ce ar trebui să asigure angajarea suplimentară a unui număr de 5.000 persoane cu dizabilități,
„În România, Guvernul decide reduceri de alocări bugetare pentru întreg sectorul social, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. S-au micșorat atât prestațiile sociale cât și sumele alocate puținelor servicii sociale existente. Criza economică din ultimii ani și dificultățile cu care se confruntă statul român în a asigura un buget echilibrat au dus la luări de poziție publice din partea factorilor de putere începând cu Președintele, referitoare la necesitatea renunțării la conceptul statului social”, a arătat directorul Fundației „Pentru voi”.
Ea a precizat că analiza datelor statistice arată că în România există 50 tipuri de ajutoare sociale pentru care se cheltuiesc anual 2,4 miliarde de euro, cele mai multe plăți fiind pentru încălzire, concedii de maternitate și alocații pentru copii.
„Comparând cheltuielile cu asistența socială pe cap de locuitor la nivelul Uniunii Europene, constatăm că România este pe ultimul loc. Daca luăm în cosiderare procentul din PIB alocat asistenței sociale, România este pe ultimele trei locuri, cu puțin peste 12,5 la sută din PIB, în urma noastră fiind doar Letonia și Estonia. La polul opus, Franța alocă mai mult de 30 la sută din PIB asistenței sociale, urmată de Suedia și Belgia”, a arătat Laila Onu.
În ce privește raportarea la suma alocată serviciilor sociale pentru persoane cu dizabilități, România este pe penultimul loc în Uniunea Europeană, Bulgaria fiind pe ultimul.
Raportul a fost realizat în cadrul proiectulului „Nu mai ignorați persoanele cu dizabilități intelectuale!”, finanțat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
