Rătăciţi pe o planetă ostilă

Aşa par nu toţi, ci doar vreo 98% dintre fotbaliştii înregimentaţi sub titulatura de „fotbalişti profesionişti” şi plătiţi să ne ofere spectacol pe gazoanele patriei. Foarte interesant este faptul că această grupare profesională, indiferent de ţara de origine, are aceleaşi apucături, de la cel mai bun şi până la prostul desăvârşit, de la cel mai tânăr până la rataţii matusalemici, de la analfabeţii cu (de fapt, fără!) acte până la elevii şi studenţii eminenţi (nu vi-l amintiţi pe Panoiu, cel care acum vreo 5 ani a luat Bacalaureatul cu media 10, iar între timp a terminat şi Relaţii Economice Internaționale la ASE?), adică atitudinea lor în teren este plasată mereu la intersecţia dintre sila şi lehamite, pe fondul unei letargii native şi al unei nesimţiri patologice. Atunci când plictisiţii ăştia intră în câte o vrie din care par să nu mai poată ieşi, îi apucă şi fandoseala, fiecăruia dintre ei părându-i-se că el e moţul la… beep!, iar toţi ăilalţi nişte gunoaie. Soluţia în asemenea situaţii este evadarea din mediul care li se pare ostil şi găsirea unei traiectorii la capătul căreia să dea peste echipa care îi pune în valoare plenar, unde ei pot demonstra cât de mari maeştri ai balonului şi gazonului sunt şi unde performanţele cele mari numai de ei mai aveau nevoie ca să se arate. Printre nenumăraţii indivizi inapţi de sport în general şi de fotbal în special sunt destui pe care îi „citeşti” numai după călcătura şi după cum se mişcă pe teren că n-au nicio treabă cu nobilul sport, şi te întrebi cum naiba de au ajuns să-şi facă din fotbal o meserie. În ultima etapă, am văzut o abundenţă de şuturi de la distanţă comise de unii care, şi dacă trag de 1000 de ori de la 25-30 de metri, nu pot nimeri poarta, fiindcă n-au cum s-o facă, din moment ce la antrenamente este vădit că n-au exersat niciodată şutul la poarta de la nicio distanţă! Că fotbalul îi duşmăneşte e clar. Inexplicabil rămâne doar de ce şi ei îl urăsc, din moment ce le asigură acestor paraziţi nesimţiţi un nivel de trai şi o existenţă la care oamenii normali nici nu pot visa. Nesimţiţii ăştia, majoritatea cu salarii de 12-15.000 de euro lunar (un profesor ia în jur de 1.000!), uneori grohăie că de ce „dincolo” sunt salarii de sute de mii pe lună. Răspunsul e simplu: ăia cu salarii de multe milioane justifică prin joc fiecare cent câştigat, în timp ce nesimţiţii ăştia şi dacă ar primi 14 euro pe lună, tot ar fi prea mult pentru ce fotbal (nu) joacă!