Publicul sucevean iubitor de artă s-a reunit miercuri, 12 august 2026, la Muzeul de Istorie, pentru a participa la vernisajul unei expoziții-eveniment, o sărbătoare culturală care a adus la Suceava pictura de șevalet a unui artist important al artei românești.
Expoziția „Nicolae Stoica. Ultimul mare interbelic” este dedicată unuia dintre artiștii români ai secolului XX a cărui operă, deși valoroasă, a rămas timp de decenii într-un con de umbră.
Expoziția reunește 39 de lucrări, pictură în ulei, și 10 desene, oferind publicului ocazia unei întâlniri rare cu creația lui Nicolae Stoica. Este, în același timp, o revenire importantă: după mai bine de 82 de ani, pictura de șevalet a artistului este din nou prezentată publicului într-un asemenea demers expozițional.
- Proiectul dedicat lui Nicolae Stoica, aproximativ 25 de ani în sufletul și în mintea curatorului Damian Florea
Pentru Suceava, această expoziție reprezintă un eveniment cultural deosebit. Curatorul expoziției, Damian Florea – galerist, colecționar de artă, propune publicului o perspectivă asupra creației lui Nicolae Stoica: „Privită în ansamblu, opera lui Nicolae Stoica lasă impresia unei continuități surprinzătoare. Deși biografia sa cunoaște o ruptură evidentă după instaurarea regimului comunist, pictura însăși nu își pierde unitatea. Artistul rămâne același. Se schimbă suportul, dimensiunea și contextul în care lucrează, dar nu și exigența față de desen, față de construcția imaginii și față de adevărul plastic”.
Este una dintre ideile fundamentale ale expoziției, transmise de curator. Pictorul de șevalet și muralistul nu trebuie priviți ca două identități diferite. Portretele, peisajele și naturile statice din perioada interbelică, frescele de la Târgu-Mureș, lucrările de la Antim și numeroasele ansambluri monumentale aparțin aceluiași artist. Se schimbă dimensiunea, tehnica și contextul, dar rămâne aceeași exigență artistică. O recuperare care a început cu mult timp în urmă.
Expoziția de la Suceava este rezultatul unei cercetări și al unei preocupări care nu au apărut peste noapte. Damian Florea mărturisește că proiectul dedicat lui Nicolae Stoica a rămas timp de aproximativ 25 de ani în sufletul și în mintea sa, până când a putut fi transformat într-o expoziție. Este, astfel, mai mult decât o simplă expunere de lucrări. Este un demers de recuperare a unui artist pe care istoria l-a făcut să fie mai puțin vizibil decât merita.
„Locul lui Nicolae Stoica nu trebuie revendicat prin entuziasm și comparații forțate. El trebuie stabilit prin documente, prin analiza operei și prin reconstituirea contextului în care aceasta a fost creată”, scrie Damian Florea în catalogul expoziției. Iar afirmația care sintetizează poate cel mai bine întregul demers cultural este aceasta: „Documentele arată că Nicolae Stoica era deja acolo. Noi nu facem decât să redăm acestei evidențe vizibilitatea pe care timpul i-a diminuat-o.”
Din această perspectivă, expoziția nu încearcă să inventeze un loc pentru Nicolae Stoica în istoria artei românești, doar încearcă să recupereze locul pe care artistul l-a avut deja.
- Un proiect construit prin colaborare
Realizarea expoziției a fost posibilă prin colaborarea unor importante instituții muzeale și colecționari. Lucrările prezentate la Suceava provin din colecțiile Muzeului Național de Artă al României, Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Muzeului Municipiului București, Muzeului Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, Muzeului de Artă Craiova, Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad, Artmark București, Galeriilor „Cornel Florea” București, Fundației „Jean Louis Calderon” București, precum și din colecții private. Un sprijin important pentru documentarea proiectului l-a oferit părintele Constantin Toma din Târgu-Mureș, care a pus la dispoziție fotografii ale picturii realizate de Nicolae Stoica în Catedrala Mare. În fața tuturor celor care au contribuit la realizarea expoziției, reprezentanții Muzeului Național al Bucovinei și-au exprimat recunoștința.
- Un catalog care fixează această recuperare
Muzeul Național al Bucovinei a editat, în condiții excelente, catalogul expoziției, intitulat „Nicolae Stoica. Ultimul mare interbelic”, tipărit la Editura „Karl A. Romstorfer”.
Textele din catalog aparțin curatorului Damian Florea și directorului general al Muzeului Național al Bucovinei, dr. Constantin-Emil Ursu. Publicația completează expoziția și oferă cercetării dedicate lui Nicolae Stoica un suport documentar important. Proiectul este aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava, implicarea instituției fiind parte a acestui demers de recuperare și valorizare a patrimoniului artistic românesc.
Dr. Constantin-Emil Ursu a adresat mulțumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea proiectului: „Mulțumesc colegilor noștri de la Muzeul Național al Bucovinei pentru implicarea fără de care expoziția nu s-ar afla astăzi pe simeze și, nu în ultimul rând, vă mulțumim dumneavoastră, celor care ne-ați călcat pragul, ați vizionat lucrările și răsfoiți catalogul expoziției!”
- O expoziție importantă pentru Suceava
„Nicolae Stoica. Ultimul mare interbelic” este, înainte de toate, o invitație la redescoperire.
La Suceava a ajuns o colecție de lucrări însoțită de povestea unui artist care a traversat una dintre cele mai complicate perioade ale istoriei României și care, în ciuda schimbărilor istorice, nu și-a abandonat vocația. După mai bine de opt decenii, publicul poate privi din nou pictura sa de șevalet.
Poate privi desenele, portretele, peisajele și naturile statice și, dincolo de fiecare lucrare, poate descoperi legătura dintre artistul interbelic și creatorul marilor ansambluri monumentale de mai târziu.
Lui Constantin-Emil Ursu i se datorează în mare parte organizarea acestei expoziții la Suceava, care, după cum a punctat Damian Florea, „nu doar că și-a dorit această expoziție la Muzeul de Istorie, dar a și muncit și s-a implicat mult să arate în acest fel, expoziția să aibă și un catalog, fapt pentru care merită felicitări”. Expoziția poate fi vizitată la Muzeul de Istorie din Suceava până pe 30 august 2026.
- Un artist specializat atât în arta plastică, cât și în conservarea și restaurarea operelor de artă
Nicolae Stoica s-a născut la Brăila, la 28 martie 1903. A urmat, timp de doi ani, cursurile Facultății de Medicină, înainte de a se dedica definitiv artei, iar în 1925 a absolvit Academia de Belle Arte din București.
Tot în 1925, participarea sa la expoziția Tinerimea Artistică, cu lucrarea Portret de copil, i-a adus aprecierea istoricului Nicolae Iorga și o bursă de studii la Academia de Arte din Roma, acordată de Direcția Monumentelor Istorice.
Experiența italiană avea să fie esențială pentru formarea sa. Nicolae Stoica s-a specializat atât în arta plastică, cât și în conservarea și restaurarea operelor de artă, aprofundând tehnicile picturii murale ale marilor maeștri ai Renașterii. Ulterior, și-a continuat perfecționarea în Franța, la Sorbona, în domeniul picturii murale.
Între 1926 și 1944, a participat constant la Saloanele Oficiale, atât ca expozant, cât și ca membru al juriului, construindu-și un parcurs artistic în care pictura de șevalet și pictura murală s-au aflat într-un echilibru firesc. A fost perioada în care Nicolae Stoica și-a câștigat locul în generația artiștilor interbelici.
- O ruptură care nu a însemnat dispariția artistului
După 1945, destinul său artistic avea să fie schimbat de noul context politic. Excluderea din Sindicatul Artelor Frumoase a însemnat, practic, îndepărtarea sa din circuitul oficial al artei.
Stoica a încetat să mai expună pictură în ulei și desen în maniera în care o făcuse înainte și s-a dedicat în special picturii religioase, picturii monumentale și restaurării unor importante monumente de patrimoniu din România. A continuat însă să creeze la un nivel artistic remarcabil. Una dintre cele mai importante realizări ale sale este pictura Catedralei Ortodoxe din Târgu-Mureș, unde a lucrat în tehnici diverse – frescă, tempera grasă, mozaic și vitraliu. Ansamblul monumental a fost finalizat în 1986, cu doi ani înainte de moartea artistului. Această operă monumentală constituie una dintre dovezile esențiale ale continuității sale artistice.
