Niciodată nu voi reuși să înțeleg de unde mama naibii vine, valuri-valuri, atâta ură!
Ianis nu strălucește, este adevărat, dar tot atât de adevărat este și că nu a fost lăudat/încurajat nici atunci când a jucat bine și nici măcar atunci când a marcat. Deocamdată, fotbalul românesc atâta poate. Trebuie să fim realiști și ponderați chiar dacă, uneori, mai scăpăm și câte o înjurătură.
Totuși, să vină toți… pricepuții nației și să-i bălăcărească în fel și chip pe cei doi Hagi, tată și fiu, parcă e prea mult, iar Gică – mai ales! – nu merită batjocura la care este supus de către unii așa-ziși suporteri, cu memorie scurtă, cei mai mulți dintre aceștia jucând fotbal doar în curtea școlii, pe toloaca satului sau în spatele blocului.
Zilele acestea i-am văzut/auzit comentând, de asemenea, pe domnii Mutu și Tamaș, ambii – nimic de zis! – foști jucători de valoare. Nu-mi amintesc, însă, de performanțele dumnealor ca antrenori sau să fi realizat ceva major pentru fotbalul românesc după ce au pus… ghetele în cui. Încruntați, mai ales Gabriel Tamaș, au… urecheat cam pe toată lumea și au oferit, gratis, lecții peste lecții… Mai lipsea doar să le spună, amândoi, jucătorilor naționalei și ce înseamnă să duci o… viață sportivă! Cât despre comentacii de profesie, le spun numai atât: critici și observații se pot face și altfel, fără mitocănii la adresa tânărului Hagi care, fie vorba între noi, este cam în nota celorlalți componenți ai naționalei. Atâta doar – este adevărat! – că (așa cum se spune) nu prea are meciuri în picioare. Cât despre Hagi senior, chiar nu se pot face comparații între el și… destui alții: nici ca valoare, nici ca om, nici ca sportiv serios și dedicat culorilor.
În încheiere, nu pot să nu constat câți ,,inteligenți’’ există în țara asta, toți pregătiți, oricând, să îi învețe pe alții gramatica limbii române, limbă pe care, în fapt, ei înșiși o maltratează cu nerușinare.
După a mea părere – și nu doar! – răul fotbalului românesc nu este reprezentat de jucătorii selecționați și nici de actualul antrenor. Aproape toți știm unde trebuie… săpat, inclusiv acei ziariști așa-zis imparțiali. Noi, cei mulți, suntem suporteri înfocați ai echipei naționale de fotbal, iar adevărații suporteri trebuie să fie lângă echipă la bine și la greu… Mai ales la greu! Hai ROMÂNIA!
SONET PENTRU NOI TOȚI!
Prieteni nu-s acei ce-ți fac ,,statui’’
Bătând în dalta vorbelor de lemn,
Lăsând, pe unde trec, același semn
De care, cei mai mulți, suntem sătui.
E bine, -ntotdeauna, să fii demn,
Să nu te-ncrezi în vorba orișicui,
Să nu îți bați în talpă, singur, cui,
Ba să-i impui chiar gândului consemn
De-a nu lăsa mișeii să pătrundă
La tine-n suflet – și să se ascundă –
Ca niște lupi șireți și nesătui
Căci ei te vor slăvi întotdeauna,
Dar vor fugi când va veni furtuna…
PRIETENI NU-S ACEI CE-ȚI FAC ,,STATUI’’!
Constantin MOLDOVAN
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!
