Titlul acestui articol mi-a fost sugerat de o emisiune TV din perioada ”socialismului biruitor” (se numea „O viață pentru o idee” și prezenta mari personalități). Consider însă că toate ființele umane înzestrate cu rațiune, evident, ar trebui să aibă idealuri și să depășească cerințele primare de hrană, adăpost, îmbrăcăminte sau siguranța zilei de mâine. Altfel de dorințe sau scopuri în viață decât cele strict necesare supraviețuirii, legate de plăcerea de a cunoaște realitățile, de a gusta arta sau a folosi noi tehnologii, printre multe altele, ne diferențiază de alte ființe de pe planetă și ne ajută să ne dezvoltăm personalitatea prin emiterea de idei. Avem idei, le susținem, le adaptăm noilor realități și ne bucurăm de când au succes. Cei mai pragmatici se vor întreba dacă ideile pe care le aveau ne sunt utile, ne ajută sau ne construiesc o imagine socială. Nu neapărat, dar ne scot din rutina zilnică și ne simțim ancorați în evoluția societății.
Realitatea ne arată că majoritatea cetățenilor au lăsat ideile economice, tehnice, sociale, culturale doar specialiștilor și refuză o minimă informare în afara domeniului propriu de activitate. Numai că specialiștii veritabili se manifestă timid în spațiul public (câți cercetători ați remarcat pe ecran?) și au apărut comentatori, analiști, consultanți pentru orice, care au monopolizat zona, ne fac agenda publică și ne manipulează cumplit la îndemnul unor finanțatori obscuri, interni sau externi. Iar refuzul majorității de a se informa din surse demne de încredere și de a-și forma idei, convingeri proprii ne face victime ale ideilor altora, deloc nevinovate. Vom rămâne pasivi și vom asculta ideile altora?
Îmi este frică că progresul omenirii este determinat doar de tehnocrați, noua aristocrație planetară, care va apela doar la un procent mai mic de cetățeni în construcția tehno-capitalismului (am inventat termenul) și se va baza pe forță de muncă non-umană (roboți, AI) pentru realizarea viitorului în care ideile novatoare și puse în practică le vor aparține. O lume a mașinilor dotate cu inteligență artificială, fără eșecuri sau gafe în activitate, neobosite și care nu cer măriri de salarii sau drepturi democratice, în care viața, cu bune și rele, se va desfășura la periferia noii societăți, iar ideile locuitorilor, dar și contribuția lor la viața cetății vor fi ignorate.
Oamenii care au modelat istoria au crescut prin și cu idei permanent. Cei fără idei au fost, sunt și, posibil (dar nu probabil), vor fi executanți satisfăcuți de prezent, fără dorințe de schimbare („merge și așa”, s-a spus din epoca de piatră), și fericiți cu programul (citește: manipulare) făcut de alții.
Oare sunt prea dur dacă consider acceptarea fără opoziție a acestei situații ca o formă permanentă de sclavagism? Îmi amintesc de sintagma „unelte vorbitoare”, utilizată în antichitate pentru denumirea sclavilor. Suntem departe ca comportament de acele timpuri, dar stăpânii îi consideră la fel, chiar dacă le asigură o viață decentă, libertăți democratice (limitate subtil) și o hrană spirituală și culturală care îi abate total de la dileme sau idei neconforme regulilor zilei.
Urmează un viitor fără idei personale? Teoriile actuale la modă (postdemocratice, le numesc ideologii) mă fac să cred că se urmărește o abrutizare veselă și liber consimțită (ca o căsătorie) a populației, îndepărtând-o de idei proprii și îndoieli. Pare utopic, dar nu este. Trebuie un impuls ideilor și creativității de masă. Altfel…
- Ceva prozaic legat de Suceava și nu de articolul de mai sus. Domnilor de la primărie, vă dau o veste. Granitul din fața Casei de Cultură este puternic ciobit, spart. Poate aveți ideea să-l schimbați.
