Amatorii de conspirații de pe întreaga planetă au o serie de convingeri comune (sau teme, dacă vreți). Unul dintre scenariile acceptate de cei care învinuiesc ”oculta mondială” de toate relele este că bogații lumii au capacitatea de a declanșa sau a opri un război. Influența majoră pe care oamenii de afaceri (în Rusia sunt oligarhi) o au asupra politicienilor și a aparatului guvernamental este de necontestat, dependența politicului de economic a fost și este permanentă și chiar se subordonează în bună parte, iar reținerea celor cu bani în susținerea conflictelor poate genera o înfrângere militară, dar și pacea. Dintre toate teoriile conspiraționiste, aceasta este de departe cea mai credibilă și cred că merită o analiză mai profundă.
Trebuie să pornim de la realitatea că în timp de război țara se guvernează după legea marțială (absolut normal). Legile civile sunt suspendate până la încheierea conflictului și un vid în reglementările normale poate (și de cele mai multe ori este) fi exploatat de cei fără scrupule și cu conexiuni la butoanele puterii. ”Îmbogățiții de război”, cum sunt cunoscuți în lumea largă și în întreaga istorie, câștigă enorm din contractele cu statul. Licitațiile sunt înlocuite cu încredințări directe, inclusiv în cazul unor oferte peste cerere. Corupția se extinde (cam în toate războaiele) și nota de plată o achită… Profitorii sunt băncile, complexele militar-industriale, demnitarii de la butoane, dar și comandanții militari responsabili cu logistica. Cam peste tot în lume.
Dezvoltarea este încetinită și se transformă în recesiune dură după semnarea păcii (șomaj masiv, reconversia industriei durează, refacerea infrastructurii costă etc.). Conflictul a generat împrumuturi masive care trebuie achitate. Risipa de materii prime și energie nu poate fi recuperată, iar pierderile umane afectează pe termen lung forța de muncă.
Revenind la subiectul acestui articol, respectiv rolul celor cu bani în declanșarea conflictelor, trebuie să subliniez că nu se poate realiza fără contribuția politicienilor. Mai mult, este de notorietate faptul că se sprijină reciproc, se acoperă din interes și, când beneficiază de un conducător sângeros cu ambiții imperiale, nu ezită în a se coaliza în spatele lui. Nu cred că sunt necesare exemple.
Apare evident și faptul că o calmare a oligarhilor și politicienilor belicoși și cleptomani trebuie să vină tot din zona de decizie a puterii, de la reprezentanții ”normali”, dar și de la instituții internaționale care pot sancționa statele cu conducători agresivi, firmele interesate de război și finanțatorii acestora. Sunt metode eficiente în multe cazuri (rafinăriile nu mai achiziționează petrol rusesc decât puțin și la preț redus, transportatorii cresc prețul etc., spre exemplu) și aplicarea lor generalizată ar diminua distrugerile și numărul victimelor.
Reducerea apetitului bogaților pentru generarea și finanțarea războaielor se face cel mai eficient prin blocarea profitului. Amenzi mari, excluderea de pe piața mondială (celebrele ”liste negre”) și chiar arestarea celor care fac comerț cu moartea aduc pacea mai eficient decât negocierile. Nici negocierile nu trebuie neglijate, însă.
În România, forța financiară a unor potentați nu este în măsură să influențeze implicarea în conflict a națiunii, dar profitori, ca peste tot, există. Sunt cantonați în zona cu produse petroliere (România respectă embargoul impus Rusiei, dar petrolul provenit din Asia Centrală, în multe cazuri, este un amestec cu iz penal), a îngrășămintelor și, uneori, a gazului metan.
Sper ca viitorul să nu ne pună în situația de a alege implicarea mai intensă sau neutralitatea (în favoarea Rusiei, indiscutabil). Iar decizia de la București să fie în favoarea națiunii, respectiv coordonarea cu NATO și UE.
