În acest articol voi aborda un subiect ignorat de imensa majoritate a cetățenilor, dar și de mass-media, analiștii pricepuți la toate, care ne sufocă cu banalități debitate la televiziuni și, foarte trist, de guvernanți, care au datoria de a preveni populația în ce privește viitorul național sau mondial.
Mă voi referi la evoluția foarte rapidă a inteligenței artificiale și posibilitatea reală (chiar se întâmplă) de influențare a pieței forței de muncă. În alte țări se dezbate intens această problemă și se caută soluții pentru atenuarea impactului social (care va fi incontestabil).
La întrebarea dacă AI va fura locurile de muncă, răspunsul este da, dar va determina și apariția de noi profesii sau extinderea cererii de specialiști în noile domenii.
Comparând cu revoluțiile industriale din trecut (care au înlocuit forța fizică cu cea a aburului în secolul al XIX-lea și cu cea a petrolului în secolul al XX-lea), această nouă evoluție este mult mai rapidă și, implicit, ne acordă mai puțin timp pentru adaptare.
Primele efecte se văd deja în industrie, unde roboții la banda de montaj sunt deja o prezență comună. Producția lor în masă a scăzut drastic prețul pe unitate, încât costurile cu forța de muncă umană au devenit prea mari.
În cercetare, vârful de lance al progresului secolului al XXI-lea, inteligența artificială este de neînlocuit acum. Aria de utilizare se extinde peste tot: servicii, transport, agricultură și chiar producții literare și cinematografice, iar preocuparea pentru efectele sociale devine foarte presantă.
Revoluțiile industriale anterioare au schimbat calul (boul, cămila, măgarul etc.) cu mașini. Acum trebuie schimbat omul cu mașini. Animalele au dispărut lent și în liniște din viața societății, situație care nu se poate repeta în cazul oamenilor.
Investițiile au crescut imens în AI în SUA, China, Japonia, dar și în Europa (în general întârziată de suprareglementări), alocă deja sute de miliarde în domeniu. Trendul se va menține pe termen lung și va cuprinde și alte domenii de activitate (sănătate, educație etc.).
Viteza obținerii rezultatelor în laboratoare și fabrici va crește exponențial, iar efectul asupra tuturor este cert. Iar acest efect este, în general, pozitiv și se va reflecta (deja parțial se întâmplă) în creșterea calității vieții, îmbunătățirea vizibilă a stării de sănătate, timp liber pentru activități extraprofesionale (deja avem patru zile lucrătoare pe săptămână, deocamdată ca experiment), iar speranța de viață la nivel planetar crește constant. Dar și…
Cele de mai sus arată că numărul cetățenilor care muncesc se reduce în noile condiții, cei necalificați sau slab pregătiți ajung inutili, iar guvernele (pe când și al nostru?), trebuie să elaboreze politici pentru atenuarea efectelor. Aceasta este rezultanta negativă a dezvoltării inteligenței artificiale, a robotizării și a promovării noilor tehnologii.
Statele au început să sprijine categoriile sociale devenite victime ale progresului. Se dorește o taxare suplimentară a capitalului (deci reducerea capacității de investiții, inclusiv în AI) și reducerea taxelor pe muncă (astfel, forța de muncă umană devine mai ieftină pentru antreprenori). Poate fi doar o soluție de moment.
China vrea să extindă robotizarea (a montat cei mai mulți roboți industriali) și AI, dar să mențină numărul locurilor de muncă!?! Într-o economie de comandă, unde ordinele partidului au rol hotărâtor, probabil se va găsi o soluție (la ei este mai ușor pentru că salariile sunt mai mici).
Recalificarea continuă o consider o soluție viabilă, dar presupune voință politico-administrativă și finanțare. Dar dacă va fi pace, omenirea se va adapta fără mari șocuri. Cred.
