Lumea te vede

Pare că problemele naționalei noastre sunt o joacă de copii pe lângă ce se întâmplă la naționala Portugaliei. Ce probleme au și ăștia, chiar și când câștigă! Probleme de bogați, noi suntem feriți de așa ceva. Totuși, mare păcat ce se petrece cu jucătorul de top care a fost Cristiano Ronaldo, unul cu impact major în fotbalul ultimelor două decenii, și chiar dincolo de el, în însăși lumea în care trăim. Deși nu am fost un fan al său, l-am admirat pentru cultul pregătirii, pentru orele la sală și pentru minutele rămase în plus la antrenament pentru a mai exersa un șut, o lovitură liberă. Cristiano Ronaldo a fost sau s-a construit el însuși ca o forță a naturii. Nu și-a bătut joc de talentul său, ci l-a cultivat și l-a amplificat. Sărea la mingiile înalte ca un baschetbalist, fie că relua cu capul sau din foarfecă. Nu a furat cifrele alea din statistici, chiar le-a livrat. E drept, în ultima vreme ajunsese să trăiască pentru ele. Și să devină sclavul lor. Un copil mare, nedezvoltat în viața reală, acest CR7. Trăiește într-o lume a lui, în care orice trebuie să se subordoneze interesului său. Simțul ridicolului? Inexistent. Din păcate, vorba lui Hagi, lumea te vede. De ce să sfârșești o carieră emblematică la națională în asemenea hal? În timp ce Messi, rivalul la care se raportează mereu, s-a retras discret, firesc, regretat de o țară întreagă. Dar e în firea lucrurilor să se întâmple asta. Până când să țină un fotbalist, fie el și genial, locul ocupat la națională? Să se instituie noțiunea de senator de drept și măcar se știe o treabă. Ideea lui Ronaldo despre lume este el, el, el. Acum comunică prin intermediul unor ziariști de casă, care sunt ca avocații, nu contează adevărul, ci viziunea ”clientului”. Iar cel mai mare rău care încă i se poate întâmpla este ca echipa să câștige în continuare fără el, așa cum s-a întâmplat deja, iar el a plecat ofuscat la vestiare, în timp ce coechipierii salutau suporterii. Și presimt că băieții ăștia vor pune osul pentru a se întâmpla asta, în frunte cu Rafa Leao, beneficiarul locului lăsat liber. Oricât de mare ai fost, trebuie să înțelegi că ce-i destul e destul.