Operațiunile BNR din octombrie 2008 au urmărit stoparea unui atac de panică și nu „apărarea monedei naționale”, pentru a evita ca presiunile de retragere a valutei să nu se transforme într-o migrație a economiilor din lei în valută, care ar fi afectat rezervele valutare, afirmă Mugur Isărescu.
„Panica bancară odată declanșată nu se oprea numai la retragerea disponibilităților din conturile în valută și se mișca inevitabil pe procesul de convertire a economisirilor din lei în valută. Dacă nu am fi oprit panica, această a doua etapă ar fi epuizat într-adevăr rezervele băncii centrale. A apăra moneda națională nu este o chestiune de mândrie, este o chestiune vitală pentru soarta unui întreg sistem bancar și pentru soarta unei țări. Aici nu ne putem juca cu superficialități”, a afirmat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, într-un interviu acordat agenției MEDIAFAX.
Șeful băncii centrale este de acord că în acea perioadă au existat retrageri semnificative din toate piețele emergente, dar, potrivit lui Isărescu, faptul că BNR a lăsat ulterior leul să se deprecieze arată că BNR nu urmărea un curs anume, ci panica, retragerile de lichiditate în valută, și ieșirea dintr-un cerc vicios creat de contextul internațional.
Din această perspectivă, Isărescu apreciză că intervenția BNR și-a atins obiectivul.
„Aveam semnale de la președinți de bănci că posesorii de conturi de valută își retrăgeau depozitele și le depozitau în aceeași bancă în casete de valori și deruta generală pe care am citit-o la foarte mulți bancheri, nu neapărat la trezorieri”, a mai spus Isărescu.
El crede că dacă ar fi fost mai bună cooperarea din partea băncilor și între bănci probabil că și episodul secundar, cel cu dobânzile mari, nu apărea atît de evident.
„Bineînțeles că a suferit economia, pentru că la rândul lor ăia care au pierdut s-au dus în partea celaltă (pe dobânzi înalte – n.r.). Dar ei oricum stopau creditarea. A face o delimitare între un motiv și o scuză cred că este o chestie de bun simț”, a continuat Isărescu.
Guvernatorul BNR consideră că stoparea creditării și creșterea dobânzilor ar fi fost oricum rezultatul retragerilor de depozite și a finanțărilor externe.
Isărescu a ridicat și problema lichidității din acea perioada, apreciind că o atitudine agresivă au avut băncile care au cumpărat valută în repetate rânduri de la BNR și nu banca centrală, care introducea ordine de vânzare în piață.
