Fostul ministrul al Agriculturii, Ioan Avram Mureșan, a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru deturnare de fonduri de către judecătorii Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea putând fi contestată la Completul de cinci judecători.
În 18 decembrie 2003, Mureșan a fost deferit justiției de Parchetul Național Anticorupție (actualul DNA), în cazul acestuia procurorii obținând avizul legal pentru declanșarea urmăririi penale a fostului ministru.
În dosar au mai fost trimise în judecată alte trei persoane, respectiv Ioan Truță Enea (fost secretar general adjunct și consilier în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației – MAA) – pentru deturnare de fonduri și complicitate la luare de mită în formă continuată, Silvia Căpitanu (fost director general al Direcției Integrare Europeană și Cooperare Internațională din MAA) – pentru deturnare de fonduri, și Dan Jiga (fost director general al Direcției Generale Economice și Relații Bugetare din MAA) – pentru două infracțiuni de luare de mită în formă continuată.
Mureșan, în calitate de ministru, ar fi întocmit, în mai 1999, noiembrie 1999 și aprilie 2000, mai multe rapoarte pentru scoaterea din rezerva de stat sub formă de împrumut a cantității de 5.000 de tone ulei, beneficiar fiind SC Sun Oil SRL Râmnicul de Jos – județul Constanța.
Cât privește infracțiunea de fals intelectual de care este acuzat Mureșan, procurorii anticorupție au susținut că acesta, în numele reprezentanților SC Sun Oil, ar fi semnat un raport prin care solicita prelungirea termenului de restituire a uleiului. În plus, deși în 13 martie 2000 reprezentanții unităților teritoriale ale Administrației Naționale ale Rezervelor de Stat au constatat inexistența gajurilor constituite potrivit contractului pentru împrumutul celor 5.000 de tone de ulei, Mureșan ar fi semnat, în aprilie 2000, un nou raport prin care a solicitat prelungirea, cu încă 180 de zile, a termenului de restituire a uleiului.
Anchetatorii au stabilit că Mureșan, Truță și Căpitanu ar fi schimbat destinația fondului de contrapartidă aferent împrumutului extern acordat de Agenția pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite Guvernului României (conform convenției încheiate la 5 aprilie1993) și au folosit acest fond în alte scopuri decât cele prevăzute de HG 949/1999, cauzând atunci MAA o pagubă de 29.507.688.963 de lei vechi.
Astfel, deși prin Hotărârea Guvernului 949/15 noiembrie 1999 s-a stabilit că Fondul de contrapartidă trebuia utilizat în totalitate de MAA ca „suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de condiționare și depozitare a grâului ale unor producători agricoli stabiliți prin ordin al ministrului Agriculturii și Alimentației”, Mureșan a emis, în 23 decembrie 1999, Ordinul 155 prin care, contrar dispozițiilor stabilite prin actul normativ menționat, a dispus ca banii să se folosească „pentru realizarea de proiecte”, arătau anchetatorii.
Procurorii anticorupție spuneau că, în aceeași zi, Ioan Avram Mureșan a emis un al doilea document – o adresă către Ministerul Finanțelor – prin care a solicitat transferul banilor de la Direcția Generală de Trezorerie într-un cont al unei bănci comerciale. În acest scop, el ar fi invocat însă prevederile actului normativ, și nu pe cele ale propriului său ordin. Mai mult, după transferul banilor, inculpații Căpitanu și Truță ar fi utilizat Fondul de contrapartidă pentru a face o serie de plăți către societăți comerciale și fundații și ar fi ridicat sume în numerar”, susțin anchetatorii.
Totodată, instanța i-a judecat pe Truță și Jiga, pentru că, în calitățile pe care le aveau în MAA, ei au pretins bani de la denunțătorul Valentin Nedelcu, pentru acordarea unor prime de export de grâu și porumb, precum și pentru facilitarea unor credite pentru achiziționarea de produse agricole.
La începutul lui 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv pe Dan Jiga – fost director general al Direcției Generale Economice și Relații Bugetare din MAA
Timp de un an și jumătate procesul a fost în dezbatere la instanța supremă.
Dosarul lui Mureșan a ajuns pe rolul Tribunalului București în 7 iulie 2005, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – instanța desemnată inițal să judece cazul – a pus din oficiu în discuție competența sa de a-l judeca pe fostul ministru al Agriculturii și Alimentației, Ioan Avram Mureșan, ca urmare a modificărilor Legii 115/1999 privind răspunderea ministerială. Concret, procurorii anticorupție nu mai aveau competența să cerceteze miniștri și parlamentari, astfel că instanța supremă era greșit sesizată cu dosarul lui Mureșan.
În 5 iulie 2007, Curtea a reținut că exceptarea foștilor membri ai Guvernului – prin art.23 alin.(2) și (3) din Legea nr.115/1999 privind răspunderea ministerială, motdificată de OUG3/2005 – de la procedura specială, derogatorie, prevăzută pentru membrii Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit în funcție de momentul declanșării procedurii în timpul mandatului sau după încetarea acestuia, constituie o încălcare a principiului egalității de tratament consacrat de art.16 alin.(1) din Constituție.
În 18 martie 2008, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au fost reînvestiți în judecarea procesului lui Mureșan, după ce instanța inferioară, a decis să-și decline competența în favoarea instanței superioare, în urma deciziei Curții Constituționale privind imunitatea de care se bucură și foștii demnitari.
