Luăm o binemeritată pauză de la US Open, pentru că sâmbătă dimineață, în București, pe unul dintre cele mai frumoase stadioane din România, cum nu cred că sunt două-trei în prima ligă, sosea Cetatea Suceava. Așadar, meci cu Steaua, pe Ghencea. Atmosferă mai degrabă de parc, cu nostalgici în tribună, aducându-și copiii la socializare. Atmosfera era încărcată mai mult de ambrozie, date fiind pârloagele din jurul stadionului, și uneori de un fum discret de tutun. Și totuși această atmosferă a fost animată de una dintre galerii. Exact, a bucovinenilor, care s-au bucurat de meci, au scandat, au încurajat, au avut tobă, trei-patru steaguri, trei-patru bannere! Vizavi, la peluza sud, niște ciocli îmbrăcați în negru, zero steaguri, zero bannere, scandări când și-aduceau aminte. Este rezultatul politicii dezastruoase duse de clubul departamental, care n-a oferit timp de ani de zile nicio speranță de promovare suporterilor. Așa că trebuie înțeleși și ei, nu degeaba erau stickere lipite pe stadion cu ”Armata ne minte!”. Dacă Becali ar vinde, printr-o minune, FCSB, majoritatea suporterilor s-ar întoarce într-o clipă la clubul din prima ligă. Aversiunea față de Becali îi unește în exil, știți cum îl strigau pe arbitru când lua decizii care nu le conveneau? Băi, Oaie…
Mi-a părut teribil de rău că n-a bătut Cetatea, golul de 2-2 de pe final fiind nedrept, dar se putea termina și mai rău. Cetatea întorsese de la 0-1 (”prima dată când deschidem și noi scoru…” – am auzit în tribună) și ar fi fost o victorie de moral în primul rând, căci pe Steaua actuală, ultima în clasament, o bate cine o prinde. Jocul Cetății mi s-a părut a fi unul bun, peste cel văzut îndeobște în Liga 2, dar sub cel din prima ligă, care e… foarte prost! Lăsând gluma la o parte, Suceava trebuie să privească în sus și numa-n sus, la play-off. Mi-ar fi plăcut să spun vreunui coleg, ca acum mai bine de 20 de ani, când Suceava juca un meci la Mogoșoaia – notează-ți numele Cutare, vei mai auzi de el. Atunci era vorba de Mihai Roman, acum nu e nimeni la același nivel. Mi-au plăcut Aftanache, tehnic, nu se ferește de duelurile unu la unu, și David, bătăios, cu alură de Bourceanu, dar pe care nu l-aș fi iertat de cartonaș galben în prima repriză. Una peste alta, se vede mâna lui Grigoraș, iar după ce orologiul va suna 12 luni jumate, la Cetate-n poartă nimeni nu mai bate!
