Domnul fotbalist Ilie Dumitrescu, un talent ieșit din comun, un virtuoz al driblingului, autor al unor faze antologice în vremea când era unul din reperele „generației de aur”, are de mulți ani încoace câteva apariții pe săptămână la Digisport, unde analizează alături de gazde și de ceilalți invitați faze din competițiile fotbalistice atât interne, cât și internaționale. A cochetat o vreme și cu antrenoratul, însă n-a avut mari performanțe, așa că a ales să disece la televizor prestațiile altora. Ceea ce spune dl Dumitrescu prezintă interes: omul știe despre ce-i vorba, analizele lui sunt de regulă pertinente, adesea chiar tăioase, însă există două direcții în care vorbele lui Ilie devin blânde, catifelate chiar: atunci când dialogul lui și al colegilor din studio îl are ca partener pe domnul Gheorghe Becali (pe care Ilie îl apelează frecvent cu „măi Gigi”, în maniera aia unsuros-ostentativă în care sunt de regulă abordați puternicii zilei de către cei cu predispoziții de slugă) ori când se discutăă probleme legate de Federația Romană de Fotbal, acolo unde dl Dumitrescu este angajat cu acte în regulă pe o funcție de care pariez că cei mai mulți dintre dumneavoastră n-ați auzit: Player Transition Manager! Adică? Adică, ce? Adică e destul că ați aflat ce e, nu și ce face la FRF genialul fost fotbalist, ajuns slugoi la un neisprăvit care conduce stabilimentul, Burleanu, și unde este coleg cu parazitul suprem din întregul sistem salarial românesc: numitul Stoichița! Zău că decât să ajungi să lingi clanțele unui Burleanu după ce ai fost vedeta planetară, tot mai bine dai rateu după rateu ca antrenor, astfel având totuși șansa de a beneficia de ceea ce spuseseși tu însuți pe gură proprie, la vremea când te făcuseși antrenor la FCSB. Țineți minte? Întrebat în preziua preluării echipei chiar în studioul Digi: „Ce aștepți de la elevii tăi, Ilie?”, domnul Dumitrescu a dat răspunsul demn de orice antologie umoristică: „Eu vreau decât respect!”. Ilie, respectul se câștigă, nu se cere, iar prima condiție pentru a-l obține e să nu fii vreun linge-clanțe.