Întrebarea din titlu ar putea deschide o bârfă veselă la un șpriț de vară, pe o terasă, dacă realitatea nu ar arăta o alunecare puternică spre acceptarea unui regim totalitar în opinia unui procent ridicat de cetățeni. Pentru că performanțele comunismului actual nu sunt agreate, inclusiv când e vorba de China, modelele acestor nostalgici sunt tot regimurile care s-au prăbușit în 1989.
Cei care își amintesc cu plăcere de epoca Ceaușescu sunt cei în vârstă (cred că regretă tinerețea mai mult), foștii activiști și profitori din acele timpuri (sunt mai puțini, pentru că nici ei nu sunt nemuritori) și surprinzător de mulți tineri frustrați, puțin educați, dar care au cumpărat diplome și vor funcții (la stat, evident).
Să ne imaginăm reacția tovarășului Ceaușescu și a soției sale, Elena (,,savantă de renume mondial”, cu cinci clase), în fața vitrinelor din ziua de azi, a vilelor apărute la marginea orașelor sau în comune, a preferințelor de vacanță ale cetățenilor, a aspectului orașelor inundate de lumină, a numărului de posturi TV și ziare sau a apetitului românilor de a munci sau studia afară. Eu cred că s-ar manifesta violent față de urmașii lor politici, care au permis capitalului extern să investească și să modernizeze economia (exportul a crescut de 11 ori), ar dispune arestarea celor care s-au privatizat (fără excepție), ar reînființa CAP-urile și ar dezvolta relațiile cu tovarășul Kim din Coreea de Nord. Asta în primă fază, iar ulterior ar elabora și transmite indicații prețioase pentru a asigura „propășirea clasei muncitoare și a țărănimii cooperatiste”. Cine îi va urma în edificarea socialismului și comunismului la orașe și sate? Cei care regretă viața de până în 1990 o pot găsi în Cuba actuală. Cred că aceștia vor fi primii care își vor cumpăra bilet doar dus către Vest.
Întoarcerea la socialismul științific, cu un conducător după modelul Ceaușescu, ar avea efecte generale și nu doar în galantare. Cei nostalgici realizează că vom fi izolați în Europa, că cei mai isteți și calificați cetățeni vor emigra, că dreptul de a spune tâmpenii va fi cenzurat (cu excepția laudelor la adresa ”geniului Carpaților”) și vom avea program de două ore la unica televiziune acceptată, iar producătorii de creveți din Vietnam vor fi realmente fericiți.
Această campanie agresivă și copios finanțată de glorificare a ceaușismului (comunism după rețeta lui nea Nicu) nu poate fi decât în favoarea Estului dictatorial (Rusia, China), care are ca strategie majoră slăbirea (destrămarea) UE și NATO. Specialiștii lor în manipulare (foarte calificați și fără scrupule) profită de frustrarea celor care au pierdut trenul capitalismului (cam de cumetrie, evident), de lipsa de educație și de modul naiv (nătâng) de reacție al autorităților statului (statului degeaba, mai exact).
Sper ca UE, trezită în sfârșit de agresivitatea dictatorilor, să ne împingă sau să ne oblige să luăm măsurile necesare (spre exemplu, tratarea mesajelor comuniste precum cele legionare).
Apărarea împotriva extremismului de stânga sau dreapta trebuie făcută de profesioniști în comunicare, de elitele reale ale națiunii, de personalități credibile și mai puțin de politicieni. Demontarea mesajelor ticălos nostalgice care atrag supărații pe viață, dezvăluirea activității conservelor Estului, plătite totuși în monede vestice, și aplicarea legislației privind propaganda extremistă și trădarea națională – acesta este termenul corect – nu poate fi întârziată.
Cât va mai ține nostalgia agresivă procomunistă este o întrebare legitimă. Eu consider că se va diminua puternic dacă finanțarea ei de afară încetează. România este totuși o țintă predilectă.
