În spatele unui ansamblu care urcă pe scenă și cucerește publicul se află, de cele mai multe ori, un om care lucrează discret, zi de zi, pentru ca fiecare pas să fie făcut cu siguranță, fiecare mișcare să aibă sens, iar fiecare copil să înțeleagă ceea ce poartă atunci când îmbracă un costum popular.
Pentru Ansamblul Artistic „Gelu Constantinescu”, acest om este Georgiana Constantinescu, coregraf, dansatoare și profesor la Școala Populară de Artă „Ion Irimescu” din Suceava.
A fondat ansamblul în anul 2022, iar de atunci își dedică o parte importantă din activitate formării copiilor și tinerilor care aleg să descopere, prin dans, muzică și port popular, valorile tradiționale ale Bucovinei.
Dincolo de spectacole, diplome și aplauze, activitatea sa înseamnă educație, disciplină, răbdare și foarte multă muncă. Înseamnă să lucrezi cu fiecare copil în parte, să-i înțelegi emoțiile și să-l ajuți să capete încredere, dar și să transformi un grup de personalități diferite într-o echipă care, pe scenă, trebuie să funcționeze ca un singur organism.
Recent, această muncă a fost răsplătită prin participarea Ansamblului Artistic „Gelu Constantinescu” la Festivalul Internațional de Folclor „Kostoski” din Ohrid, Macedonia de Nord, unde tinerii dansatori suceveni au reprezentat România și Bucovina în fața unui public internațional.
- Un nume care poartă o poveste
Ansamblul „Gelu Constantinescu” poartă numele tatălui Georgianei Constantinescu. Alegerea nu este una întâmplătoare, ci reprezintă o legătură profundă între familie, memorie și ceea ce coregrafa încearcă să construiască prin activitatea sa.
Pentru Georgiana Constantinescu, numele ansamblului este o formă de continuitate. O amintire transformată într-un proiect care crește de la an la an și care, prin fiecare copil ce urcă pe scenă, duce mai departe o poveste.
„Mi-am dorit ca numele tatălui meu să meargă mai departe prin ceva frumos. Astăzi, când aud prezentat Ansamblul <Gelu Constantinescu> pe o scenă, pentru mine există o emoție pe care cu greu o pot descrie. Iar faptul că acest nume a fost rostit acum și în afara României a însemnat enorm”, spune Georgiana Constantinescu.
- Profesorul din spatele coregrafului
Experiența de dansatoare și formarea în domeniul coregrafiei se întâlnesc, în cazul Georgianei Constantinescu, cu rolul de profesor. Iar această combinație se reflectă în felul în care lucrează cu elevii săi.
Pentru ea, performanța artistică este importantă, dar nu poate fi separată de educație. Un copil care învață un dans popular trebuie să învețe, în același timp, să fie disciplinat, responsabil, atent la cei din jur și conștient de valoarea patrimoniului pe care îl reprezintă.
„Le spun mereu copiilor că atunci când îmbracă un costum popular nu mai urcă pe scenă doar în numele lor. Poartă cu ei o zonă, o tradiție și oamenii care au păstrat-o înaintea noastră. La Ohrid am simțit această responsabilitate poate mai mult ca niciodată, pentru că acolo reprezentam Bucovina și România”, explică profesoara.
În sala de repetiții, rolul ei nu se rezumă la a corecta pași sau poziții. Sunt copii care au nevoie de încurajare, alții care trebuie să învețe răbdarea, iar unii au nevoie de timp pentru a-și depăși emoțiile. Toate aceste lucruri fac parte din munca unui profesor care își asumă formarea unei generații.
- Orele nevăzute din spatele unui spectacol
Publicul vede câteva minute de spectacol. Profesorul vede însă toate orele care au făcut posibil acel moment.
Pentru participarea la festivalul din Macedonia de Nord, pregătirea a însemnat repetiții, corecturi, reluări și construirea unui program capabil să transmită, prin dans și port popular, o parte din identitatea Bucovinei.
Georgiana Constantinescu vorbește despre această muncă fără să o transforme într-un motiv de laudă personală. Pentru ea, adevărata măsură a reușitei este felul în care copiii ajung să urce pe scenă și să își asume ceea ce au învățat.
„În momentul în care copiii au intrat pe scenă, munca mea era deja făcută. Nu mai puteam interveni, nu mai puteam corecta nimic. Am rămas să îi privesc. Iar când am văzut siguranța cu care au dansat și bucuria lor, am înțeles că toate orele de repetiție au meritat. Aplauzele publicului au fost extraordinare, dar pentru mine cea mai mare satisfacție a fost să îi văd pe ei conștienți că au reușit”, spune Georgiana Constantinescu.
- Bucovina, dusă pe scena de la Ohrid
La Ohrid, grupul de suceveni care a participat la Festivalul Internațional de Folclor „Kostoski” a avut ocazia să întâlnească formații din mai multe țări și să descopere alte culturi. Pentru tinerii suceveni, experiența a însemnat prima apariție artistică în străinătate, prilej cu care au înțeles că tradiția, dansurile pe care le învață în sala de repetiții pot deveni un limbaj prin care ei pot vorbi despre locul din care provin.
Reprezentația ansamblului sucevean, construită în jurul dansurilor tradiționale și al portului autentic din Bucovina, a fost apreciată de public și de organizatori. Aplauzele primite la Ohrid au confirmat valoarea muncii depuse de copii și de profesoara care îi pregătește.
Dar, pentru Georgiana Constantinescu, experiența nu se încheie odată cu revenirea acasă.
„Îmi doresc ca acești copii să ajungă pe cât mai multe scene din România și din străinătate. Nu pentru diplome și nici pentru fotografii, ci pentru experiența pe care o câștigă și pentru ceea ce pot transmite. Cât timp un copil îmbracă portul popular cu respect și dansează cu dragoste pentru locul din care vine, tradiția nu dispare”, spune coregrafa.
- Un proiect despre oameni și continuitate
În cei câțiva ani de existență, Ansamblul Artistic „Gelu Constantinescu” a devenit pentru Georgiana Constantinescu locul în care experiența sa de artist și profesor se întâlnește cu dorința de a transmite mai departe ceea ce a primit, la rândul său, prin dans.
În spatele fiecărui copil care strălucește pe scenă se află o poveste: ore de muncă, emoții, greșeli corectate, momente de îndoială și bucuria fiecărui pas făcut înainte.
„Poate că publicul vede doar cele câteva minute de pe scenă. Eu văd toate repetițiile dinaintea lor. Văd oboseala, emoțiile, greșelile pe care le-am corectat de zeci de ori și copiii care au crescut de la o repetiție la alta. Aplauzele sunt ale lor. Dar în spatele acelor aplauze există o poveste, o muncă și un drum pe care l-am construit împreună”, este de părere profesoara Constantinescu.
De la o sală de repetiții din Suceava până la scena unui festival internațional, Georgiana Constantinescu construiește, pas cu pas, nu doar dansatori, ci și caractere. Îi învață pe copii să respecte tradiția, să își asume locul din care provin și să înțeleagă că ceea ce primesc de la o generație trebuie, la rândul lor, transmis mai departe.
Iar poate că acesta este, dincolo de aplauze și de recunoașterea internațională, adevăratul succes al unui profesor: să vadă cum ceea ce a sădit în copii începe să crească și să ducă mai departe, prin ei, o parte din sufletul Bucovinei.
