„Cumpănă”… culturală. (Sau… înfrângerea gândirii). „O pereche de cizme – observă ironic Alan Finkielkraut – face azi cât Shakespeare cu condiţia să poarte semnătura unui mare creator. Şi în aceeaşi măsură: o bandă desenată care îmbină o intrigă palpitantă cu imagini frumoase face cât un roman de Nabokov; ceea ce citesc ”lolitele” face cât Lolita; o reclamă bună face cât un poem de Apollinaire sau de Francis Ponge; un ritm de rock face cât o melodie de Duke Ellington; un meci frumos de fotbal face cât un balet de Pina Bausch; un mare croitor face cât Manet, Picasso, Michelangelo. (…). Fotbalistul şi coregraful, pictorul şi croitorul de lux, scriitorul şi autorul de texte publicitare, muzicianul şi rockerul sunt, în mod egal, creatori. (…)”. În acest mod, cultura postmodernă „atinge punctul de non-cultură”, concluzionează Alain Finkielkraut. „Barbaria a sfârşit deci prin a pune stăpânire pe cultură”.
Love. Reîntors la lucru după 14 zile de „arest la domiciliu” din pricină de boală, un bărbat e întrebat de colegul lui de birou cum s-a simţit în carantină. – Excelent! Soţia mi-a oferit, zilnic, dovezi de iubire! – Adică…vrei să zici că… – Nu numai asta…, dar de fiecare dată când poştaşul suna la uşă, ca să ne lase ziarul, soţia mea îi răspundea, plină de bucurie, de veselie: – Soţul meu e acasă! Soţul meu e acasă!
Monarhie. Monarhia este acel tip de guvernare în care cea mai înaltă poziţie din ţară se transmite pe cale sexuală.
Cuvinte den bătrâni. Așa se numea o veche cărțulie, recuperată de mine din biblioteca bunicilor mei pârteșteni. Ea n-are legătură cu textul următor. Unde voi încerca să consemnez câteva arhaisme, regionalisme. Cuvinte, azi, uitate. Care se grăiau, încă, pe la Pârtești, acum vreun veac…și, desigur, nu numai la Pârtești, ci și pe toată valea Solonețului, ba chiar, cred, că în toată Bucovina. Dar țin să le notez acum, pentru că unele cuvinte vor pieri. Multe au pierit, de fapt, odată cu obiectele, meseriile, ocupațiile pe care ele – cuvintele astea vechi, azi uitate – le numeau. Nu e un dicționar… E doar o formă de nostalgie, de neuitare: 1. ”Dânsele”: modul de a numi zânele, bune sau rele (exact cum dracul era numit ”necuratul”, ”nevorbitul” etc.). În vechea credință se spunea că dacă ”numești” pericolul, răul, pe numele lui, el ți se va înfățișa. 2. Iraa! ( e greu de explicat: era o interjecție, un fel de exclamație, de surpriză totală, folosită și la bine, și la rău. Pentru tinerii anglofilizați de Facebook, de azi: era un soi de Upsss! Un fel de ”uups!” al bunicilor noastre). 3. Bour (asta-mi place!): era borna de hotar între proprietăți și sate, până la venirea austriecilor, hotarul fiind marcat cu simbolul heraldic al Moldovei. 4. Gârlici: ulucul prin care se scurge făina de sub pietrele morii, dar și partea îngustă a unei ulcele de lut. 5. Ciuhă: momâie, sperietoare pusă pe ogor, ca să alunge păsările dăunătoare. 6. Crușală: asta chiar mă încântă, că n-o știusem! Crușala e o fiertură foarte concentrată din arin (anin) în care se îmbăiau opincile, pentru impermeabilizare. Se știe că modestul arbore trăitor pe malul pâraielor era folosit la fântâni ori la podeaua din grajd (fiind foarte rezistent la apă, la lichide). 7. A fonfăi: a vorbi pe nas (ori, simbolic: a vorbi neclar, neconcludent). 8. Hrapă: teren în pantă. 9. Hâlbe: resturi alimentare, bune de dat la porci. 9. ”Iaracan de mine”: săracul de mine . 10. Linguroi: 1. Un sfredel mare, cu care se găurea butucul roții căruței. 2. O lingură mare (polonic). 11. Pacioc: pachet de tutun. 12. Prepanație (asta o știu de la bunica): crășmă mică, de țară (dar nu mă-ntrebați de unde vine cuvântul acesta!). 13. Scăciță: mic vas de lemn (de pildă, cel în care se prepară mujdeiul). 14. Sesie: un teren rezervat, scos din uzul comun, obștesc (”sesia popii”). 15. Țuhal: un sac greu, de 100 kg. 16. Șperlă: colb, praf. 17. Tearfă: opincă ruptă, ori o cârpă, o haină inutilă ( în Pârtești era o poreclă pentru cei considerați nedemni de prețuirea comunității – le ziceau ” a lui Tearfă”). 18. Zmâc: cursă de prins pești ori alte vietăți. 19. (A) tăhui: a bate pe cineva la cap, a enerva, a plictisi.. 20. A deretica: a face curățenie. 21. Cuvinte de origine germană (austriacă): țug (tren), șparhat (plită), oberlicht (geam mic), ștric (acostamentul căii ferate), țuric (înapoi! comandă pentru cal). 21. Ghizdele: laturile fântânii. 22. Drughinar: cele două lemne lungi ale unei scări de lemn ( pe care se încastrau ”fușteiele” orizontale), dar și cele două rigle orizontale, folosite la căruță. 23. Ceatlău: o botă groasă, bună la scandal. 24. Șișcorniță: utilaj mecanic, manual, de făcut ”șișcă” (tocător de cereale). 25. Papă (asta chiar n-o pot desluși): o omletă bogată, îmbogățită cu carne ”topită”. 26. Mintean: haină scurtă, din postav . 27. Șătrar (în copilăria mea pârteșteană, desemna o echipă de țigani semi-nomazi). Abia mai târziu aflai – și vă zic și vouă – că ”șătrarul” era, în vechime, un dregător domnesc important, fiind însărcinat cu intendența armatei, a corturilor militare (șatre). 28. Certare: pedeapsă, ocară. 29. Chiverniseală: a te gospodări cu chibzuință. 30. Domnișor: (ironic) un băiat nu prea… bărbat, un taie-frunză la câini.. 31. Imbir (ați ghicit!): ghimbir. 32. Sminteală. Deraiere de la ”normal”… boală psihică. 33. Țiitoare: iubită nelegiuită, amantă. 34. Tocmeală: negociere, troc. 35. Despărechiere: vrajbă, separare, divorț! 36. Pricină (de ceartă): motiv inventat, forțat, de scandal. 37. Măscări: manifestări indecente, vulgare, condamnate de comunitate. 38. Flămânziciune (ce fain, dar și ce trist sună acest cuvânt): foamete. 39. Hiclean (viclean): trădător, mincinos. 40. Zăhăială. Un soi de sâcâială, un deranj ușor… fără intenții belicoase… (Cum – de pildă – ți-ai pupa iubita…și ea te-ar întreba: de ce mă tot ”zăhăiești”, dacă tu nu mergi mai departe..?). (Un pasaj din viitoarea ediție a cărții Pârtești. Oameni, fapte, întâmplări, de Cezar Straton și Niculae Strugariu ).
Mausoleu. „Mausoleul lui Léonce Evrard și al soției sale, Louise Flignot, conține un mesaj puternic, aflat în Cimetière de Laeken din Bruxelles. Întristat de moartea lui Louise, Léonce, un meșter priceput în lucrări în marmură, a dedicat această capelă unică memoriei ei, în 1920. Proiectată de arhitectul George De Larabrie, structura prezintă o sculptură tragică a unui om îndoliat care se întinde spre un perete gol, exprimându-și superb dragostea, dar și durerea pierderii. Ceea ce este cu adevărat impresionant este un fenomen remarcabil care are loc în fiecare an în jurul solstițiului de vară, când lumina soarelui intră în mausoleu, cei prezenți dând, pe perete, cu ochii, de forma unei inimi. Acest spectacol poetic simbolizează legătura eternă dintre Léonce și Louise, servind ca o amintire atemporală a iubirii lor.” (M. Nistor). Murphy. Legea grădinăritului. Uneltele unora funcționează mai bine în grădinile altora. Zi. „Va-mbătrâni şi-această zi, spre seară,/Pierzându-se-n trecut pe scări de ceară/Dar, pân-atunci, gândeşte-te că poate,/Fiindu-ți mai aproape decât toate,/Se cere-mpodobită cu iubire,/Până devine ieri și amintire.” (George Țărnea). ⃰ Sfat. ”Nu te îndrăgosti de cel care iubește cu jumătate de măsură./Nu te mulțumi cu o jumătate de prieten./Nu trăi jumătate de viață./Și nu muri jumătate de moarte./Nu alege tăcerea ca să spui ceva./Nu vorbi ca să nu spui nimic./Nu admite jumătăți de răspuns./Nu te-încrede-n jumătăți de adevăr./Nu visa jumătăți de vis./Nu te amăgi cu jumătăți de speranță./Jumătate de-înghițitură nu-ți va stinge setea./Jumătate de-îmbucătură nu-ți va potoli foamea./Jumătate de drum nu te va duce nicăieri./Jumătate de idee nu-ți va aduce rod./Jumătatea aceea de viață este viața ta netrăită. ( Khalil Gibran). ⃰ Iubire. „Te iubesc prin timp. Te voi iubi până la sfârșitul timpului. Și când timpul se va termina, atunci te voi fi iubit. Și nimic din această iubire, la fel ca nimic din ceea ce a fost, nu va putea fi șters vreodată.” (Jean d’Ormesson, Într-o zi voi pleca, fără să fi spus totul).
