Numai una. ”Am iubit, ca orice tânăr, / Multe fete-n viața mea, / Toate mi-au lăsat pe panglici / Vecinicul: Nu mă uita. / M-a iubit în taină una… / Și târziu, când am aflat-o, / Uită-mă, mi-a scris pe-o floare. / Și pe dânsa n-am uitat-o…” (Radu D. Rosetti)
Furnică (turi). O pereche de furnici făcea dragoste. El: Simţi ceva? Ea: Da… parcă mă furnică ceva…
Deosebire. Un rabin înţelept (o fi pleonasm, că nu știu vreun rabin prost? – n.a.) a fost rugat să explice care este diferenţa dintre un om cinstit şi unul ticălos. Înţeleptul a răspuns: – Adevărul este că atât omul cinstit, cât şi cel ticălos săvârşesc tot timpul păcate, însă cu o deosebire: omul cinstit ştie că păcătuieşte cât trăieşte, iar ticălosul ştie că trăieşte cât timp păcătuieşte.
Când iubești. ”Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna, / Treci cu fruntea sus, încrezător, / Iei în braţe şi opreşti furtuna, / Duci pe umeri visul tuturor. / Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare. / Aperi cu putere orice legi: / Nu faci răni, te-apleci la fiecare. / Rupi din tine suflet şi le legi. / Când iubeşti, ţii căile măsurii. / Peste toate treci fără dureri. / Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii, / Dai orice, fără nimic să ceri. / Când iubeşti, oricărui i te dărui, / Dai în lături toate şi le poţi… / Doar cu vorba şi cu gândul nărui / Şi te-arunci în luptă pentru toţi.” (Virgil Carianopol)
Zgârcit. Un tip își invită soția, obișnuită să nu fie curent scoasă în oraș… în final, într-un bar. O așază pe ea la o masă şi merge să cumpere ceva de băut. În timpul ăsta, o prostituată se apropie de soţie şi-i şopteşte la ureche: – Ăstuia să-i ceri banii înainte să faci sex cu el, că are obiceiul să nu plătească, porcul…
Atentator de provincie. ”Lângă oftatul gării bodega-i cu noroc, / pisica iar se freacă de scaun şi ia foc, / vioara taie capul ţiganului coclit, / nu strănuta că zboară toţi fluturii din zid. / Azi o s-atac oraşul, dar parcă dinadins / castelul e de apă, păzit numai de-un ins / şi-unde credeam că-i grâul învârtoşat şi roz / soldaţii îşi usucă ciorapii pe siloz. / Cu cine-nvârte toamna afacerile-i reci? / Pe unde curge raiul în om, miroase-a beci / şi-a spirt trecut prin pâine şi-a buci de nenufar… / Nu strănuta că zboară frumosul din ziar.” (Mircea Dinescu)
Moarte. 1. Pierderea dorinţei este un fel de moarte lentă, îndelungată. 2. Infidelitatea este ca moartea, ea nu admite nuanţele. 3. ”Când faci dragoste, moartea îşi ia tălpăşiţa.” (Marin Preda). 4. „Viaţa e plăcută. Moartea e liniştită. Tranziţia dintre ele, asta-i problema muritorilor.” (Isaac Asimov). 5. Sexul şi Moartea, uşa de dinainte şi uşa de după a vieţii. (William Faulkner) 6. “Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea.” (Gabriel Garcia Marquez). 7. ”Omul nu moare când ar trebui să moară, ci atunci când poate.” (Gabriel Garcia Marquez). 8. Oare de unde îi vine omului această atracţie spre ideea, spre conceptul de Moarte? Acest gust secret, intrinsec nouă, de a „trece prin oglindă” (cum spunea Jean Cocteau)? 9. Citit de mine undeva, cândva: moartea este atât de sigură de victoria, de invincibilitatea ei finală, încât ne dă, binevoitoare, un „avans” lung cât o viaţă de om pentru a o sfida. Din păcate, nu prea ştim cum să ne folosim şansa. Viaţa, vreau să zic, nu ar trebui „economisită”, ci trăită. Oricum, doamna cu coasa nu ne uită, ea ne aşteaptă, răbdătoare.
Alegeri. Românii de la sate cer noi alegeri, pentru că li s-au terminat uleiul şi făina.
Absență. De fiecare dată când mi-e dor de tine mă uit în inima mea, pentru că acolo e singurul loc unde pot să te găsesc. În franceză nu spui mi-e dor de tine, ci spui tu me manques, ceea ce s-ar traduce prin ”tu lipsești din mine”. Poligamie. Un bărbat în vârstă de 65 de ani din Arabia Saudită a devenit recent subiect de discuție după ce s-a aflat că s-a însurat de 53 de ori, în căutarea „stabilității” emoționale și de cuplu. Acum în vârstă de 65 de ani, Abu a declarat că s-a căsătorit până acum cu 53 de femei, cea mai scurtă căsătorie a sa fiind de „doar o noapte”. Cu toate acestea, el a insistat că niciunul dintre mariaje nu a fost o glumă; toate au fost cu nunți tradiționale. Aparent, tot ce a încercat să facă, a fost să găsească o femeie care să-l facă fericit, dar căsătoriile au continuat să eșueze. Deși nu a dezvăluit dacă în cele din urmă a găsit „aleasa inimii”, Abu Abdullah a declarat că acum este căsătorit cu o singură femeie și că nu intenționează să se mai recăsătorească vreodată. Cele mai multe dintre soțiile sale au fost saudite, dar la un moment dat s-a însurat cu o femeie de peste hotare, o căsătorie care a durat câteva luni. Povestea lui Abu Abdullah a devenit recent virală în Arabia Saudită, stârnind o dezbatere aprinsă între cei care l-au lăudat pentru stilul său de viață aventuros și cei care consideră că ceea ce a făcut este greșit și se referă la el ca fiind „poligamul secolului”. (incredibilia.ro). P.S. Poligamia include un risc implicit: mai multe soacre!
Medalii. Românii la olimpiadă. În prima zi au luat o medalie de aur. A doua zi, au mai luat una. A treia zi… i-au prins.
Anunț. Bursa forței de muncă: Studio de filme porno angajează impotent pentru rolul eroului negativ.
Sonetul XLIII. ”Mi‑am cheltuit talentul în lubrice sonete / Cum fluturii‑și dau praful aripelor pe mâini / Netrebnice. Ajunge! Sufletul meu, ți‑e sete / Din nou roua‑n tăpșane de lobodă să‑ngâni? / Îți place iarăși bruma topită‑ncet pe case / Loiale‑n care sânul femeilor e sfânt? / Hai să luăm o lungă vacanță de mătase, / Cu păpădii suflate de‑obraji rotunzi în vânt, / Să ne încânte raza căzută‑n magazie / Pe‑un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai / Și să‑mbrăcăm poteca în crini, căci o să vie/ Sunând din cești spre seară dulapul cel bălai, / Îmbrobonat de‑ardoarea de a‑mi închide‑ntr‑însul / În mari bucăți albastre de zahăr candel plânsul.” (Emil Brumaru, ”Infernala comedie”)
Șezători. Atât şezătorile, cât şi clăcile aveau scop lucrativ în lumea tradiţională a Dornelor. Până pe la jumătatea secolului al XX-lea cele două prilejuri de întâlnire şi comunicare aveau un sens diferit, bine conturat: şezătorile (de la vb. ”a şedea”) erau întâlniri organizate cu scopul de a ajuta gazda la torsul inului, cânepei, lânii, scărmănatul lânii, feşăluitul lânii, activităţi ce presupuneau o şedere îndelungată pe scaune, statice, în timp ce claca se organiza la călcatul lutului sau la recoltatul fânului (cosit şi adunat, cărat porşorii şi clădit în clăi sau girezi), activităţi în continuă mişcare. Ulterior muntenii au încetat să mai cultive inul şi cânepa, iar termenul ”şezătoare” a dispărut, generalizându-se cel de ”clacă” chiar şi pentru prelucrarea lânii. A rămas astfel în limbajul local doar expresia ”vorbe de clacă”, ce are semnificaţia de ”glumă”, ”şagă”, vorbă neserioasă… Cuvintele, expresiile, poeziile sau snoavele licenţioase erau catalogate drept ”prostii” (”Doamne, ce prostii mai vorbeşte şi omul acesta!”). Exista o diferenţă între ”a vorbi prostii” = a vorbi licenţios şi ”a spune prostii” = a vorbi fără rost, neîntemeiat, neargumentat (”aiureli”, ”prujeli”, ”vorbe bune de pus la cur” etc.). (din Gh. Pața, Folclor licențios din Țara Dornelor)
La Herculane. ”Sosit aici, palavre nu vă torn: / Am înțeles c-alarma-i justă, / Să mă feresc de vipere cu corn / Şi mai ales de… vipere cu fustă”. (Alexandru Clenciu)
