Andromaca. ”Andromaca mulge vaca./Vaca linge Andromaca./Andromaca bate vaca./Vaca-mpunge Andromaca./Andromaca-mpușcă vaca. Morala: Ce-ai făcut fă, Andromaca?/Uite, nu mai este vaca! (Emil Brumaru, în Echinox, nr. 4/aprilie 1978).
Creşteri. „Dorinţa de a-ţi extinde cu orice preţ portofoliul afacerilor personale trebuie bine ţinută în frâu. În această ambiţie – specifică mai ales tinerilor oameni de afaceri – trebuie să evităm păţania cuplului vârstnic ce avea probleme în dragoste, de ceva vreme. Totuşi, la cina celei de a 50-a aniversări a căsătoriei, soţia – aţâţată plăcut de muzică, vin şi de lumina lumânărilor – a simţit acel imbold pe care aproape că-l uitase şi i-a sugerat sfioasă soţului să meargă sus, la etaj, şi să facă dragoste. El s-a gândit un moment şi a spus: – Pot face una sau cealaltă, dar nu pe amândouă!” (Warren Buffett).
Isadora. „14 septembrie 1927: Moartea tragică a Isadorei Duncan. Eșarfa i s-a prins într-o roată a mașinii sale și ea a pierit sugrumată”, putem citi în Le Petit Parisien din 15 septembrie 1927, care continuă: această femeie, care de-a lungul vieții a răspândit în jurul ei grație și frumusețe, a avut un final tragic, imaginabil, relatează cotidianul. Trupul ei s-a răsturnat și a căzut pe Promenade des Anglais. Isadora Duncan s-a născut în San Francisco. Ea era descendentă a unei familii scoțiene și unul dintre strămoșii ei, Sir William Duncan Bart, luptase alături de George Washington. A dansat cum nimeni nu dansase înaintea ei, cu o fervoare care părea să o ridice în aer. Ea a creat un gen, o școală. S-a bucurat de cele mai mari succese, interpretând, pe rând, pe cele mai mari scene ale Europei, pe Beethoven, Gluck, César Frank, Ceaikovski… Ar fi putut să strângă o avere imensă! Din păcate, ea a murit săracă. Săracă și fără îndoială dezamăgită: după turnee senzaționale în America și Rusia, unde sperase că Rusia sovietică o va înțelege mai bine decât Europa „prea bătrână”. Dar s-a întors rănită. Ea căutase, într-o a doua căsătorie, fericirea. Cel de-al doilea soț al ei, poetul rus Serghei Esenin, s-a sinucis într-un hotel din Moscova. (Din Le Petit Parisien, 1927).
Ce s-ar fi întâmplat dacă Petrică i-ar fi pus Zoiei Ceaușescu pirostriile? ”În iepoca salamului cu soia/pe care îl vedeam atît de rar,/când Petre Roman cocheta cu Zoia/în casa genialului cizmar,/dacă nu s-ar fi oțărât Lenuța/că n-are chef de ginere evreu,/precis nu s-ar fi răsturnat căruța/și-ar fi costat covrigu` doar un leu./S-ar fi scăldat Petrică în omagii/fiindcă Vadim l-ar fi pupat la fix/și i-ar fi umezit cu drag nădragii/c-avea salivă tricoloră-n pix./S-ar fi încins o nuntă-n Primăverii/cu Iliescu zâmbitor și naș,/azi n-ar mai fi fost frate cu minerii/și n-ar fi fost zvârlit de pe făraș,/n-ar mai fi zis ca prostu` că Nea Nicu/a întinat noblețea din partid,/i-ar fi servit caimacul cu ibricul/și l-ar fi pus doar pe Brucan la zid,/căci supărat pe arta pentru artă/Nea Nicu era chiar suveranist,/iar eu… cu securiștii morți la poartă/n-aș mai fi scris poemul ăsta trist.” (Mircea Dinescu).
Fidelitate. ”Fidelitatea se bazează, de regulă, pe ignoranță.” (J. Touzalin). Vestibul. ”Dragostea este un hotel de mâna a doua, unde tot luxul e înghesuit ostentativ în vestibul, la recepție.” (J.P. Toulet).
Cupidon. Bebelușul dolofan cu aripi și cu un arc și săgeți pe care îl numim Cupidon a fost asociat cu Ziua Îndrăgostiților de secole. Înainte de a fi redenumit Cupidon, el era cunoscut în Grecia Antică sub numele de Eros, zeul iubirii. Eros, fiul zeiței grecești Afrodita, folosea două seturi de săgeți – unul pentru dragoste și altul pentru ură – pentru a se juca cu emoțiile țintelor sale. Abia când poveștile despre „năzbâtiile” sale au fost spuse de romani, el a adoptat înfățișarea copilăroasă pe care o recunoaștem astăzi.
*Numele Valentin provine din limba latină, de la cuvântul „valere”, – care poate fi tradus ca „puternic” sau „curajos” – sau de la cuvântul „valens”, care înseamnă „plin de forță”.
Sfat. Eu şi soţia mea – se destăinuie un bărbat unui prieten – suntem căsătoriţi de zece ani şi îţi voi spune secretul succesului relaţiei noastre: mergem mereu la un restaurant şic. Începem cu o cină la lumina lumânărilor, apoi coborâm la subsol…, acolo whisky, lumini discrete, dans, sărutări…pricepi tu… – Şi mergeţi des acolo? – În fiecare săptămână. Ea joi, iar eu sâmbătă…
„Tristeţe”. Ştrulă: Unde mergi, Bulă? – O conduc pe soţia mea la gară. – Şi de ce eşti supărat? – Dacă mă vede vesel, nu mai pleacă!
Sarmale. Aceste bucate tradiționale ucrainene (nu-s deloc ”specific ucrainene”, ci mai degrabă balcanice! -n.a) au fost incluse în lista patrimoniului cultural imaterial din 20 decembrie 2023. „Cu privire la extinderea locației geografice a elementului de patrimoniu cultural imaterial”. Teritoriul elementului bucatelor tradiționale ucrainene „Sarmale”, incluse în Listă pentru regiunea Kirovograd, a fost extins pe teritoriul regiunilor Volyn, Vinnyța, Odessa, Lugansk, Cernăuți. Pe teritoriul regiunii Cernăuți sunt gătite diferite feluri de sarmale, în funcție de umplutura lor și de sezon. (Libertatea Cuvântului, Cernăuți).
Alibi. Doi iubiţi iau masa la lumina lumânărilor în apartamentul doamnei, măritată. Bărbatul întreabă: Este oare posibil ca soţul tău să vină acasă? M-ar deranja, ştii, mai ales că el cel mai bun prieten al meu… – Oh, nu-ţi face griji, mai avem o oră bună de iubit. În acel moment sună telefonul, femeia îl ridică şi spune: „Da dragul meu, nu, desigur, ne vedem mai târziu”. Se întoarce în pat şi iubitul ei o întreabă: A fost el? – Da. Nu-ţi face griji, mai avem măcar două ore, el tocmai joacă un biliard cu tine…
Virtute. ”O femeie virtuoasă este aceea care, înainte de a intra în casa amantului, își scoate de pe deget verigheta.” (G. Soulages).
Don Juan. ” După ce le-a mâncat tone de ruj,/Femeile,/Înșelate în așteptările lor cele mai sfinte,/Au găsit mijlocul să se răzbune/Pe Don Juan./În fiecare dimineață,/În fața oglinzii,/După ce își creionează sprâncenele,/Își fac buzele/Cu șoricioaică,/Pun șoricioaică în păr,/Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,/Pe sâni,/Și așteaptă./Ies albe în balcoane,/Îl caută prin parcuri,/Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire,/S-a făcut șoarece de bibliotecă./Nu mai mângâie decât ediții rare,/Cel mult broșate/Nici una legată în piele,/Decât parfumul budoarelor,/Praful de pe antici/I se pare mult mai rafinat./Iar ele îl așteaptă./Otrăvite-n cele cinci simțuri – așteaptă,/Și dacă Don Juan și-ar ridica ochii/De pe noua lui pasiune,/Ar vedea-n fereastra bibliotecii/Cum zilnic este înmormântat câte un soț iubitor,/Mort la datorie,/În timp ce-și sărută soția/Din greșeală.” (Marin Sorescu).
Trio. ”Un prieten pentru șic, un amant pentru șoc, un soț pentru cec.” (Anonim). Bărbați. ”Bărbații toți, din câte știu/Întâmpină mereu probleme:/Deși se-nsoară mai târziu,/Ei decedează mai devreme.” (Bogdan Petry).
