Cockteil… cu amor, umor și poezie. Don’t Worry, Be Happy (3)



Cockteil… cu amor, umor și poezie. Don’t Worry, Be Happy (3)
Cockteil… cu amor, umor și poezie. Don’t Worry, Be Happy (3)

Oda zilei fericite. ”De data asta lasă-mă/fii fericit,/nimic nu i s-a întâmplat nimănui,/Nu sunt nicăieri/doar se întâmplă/că sunt fericit/Pentru cele patru colțuri/a inimii, mersul pe jos,/dormind sau scriind. /Sunt fericit./Sunt mai nenumărat/decât iarba în preerii,/pielea mea se simte ca un copac aspru/Pământul și aerul cântă ca o chitară./Tu ești lângă mine în nisip/ești nisip,/cânți și ești cântec,/lumea astăzi este sufletul meu,/fii fericit,/fii fericit pentru că da, pentru că respir/și pentru că respiri,/fii fericit pentru că joc/genunchiul tău/și este ca și cum aș atinge/pielea albastră a cerului/și prospețimea sa./Astăzi lasă-mă numai mie/fii fericit,/cu toate sau fără toate,/fii fericit/cu iarba și nisipul/ cu aerul și pământul./ Fii fericit!” (Pablo Neruda). Mizilicuri. ”Ei, şi dacă v-au plăcut bucatele de până acum, să trecem la „mezelicurile” calde. Altă nuanţă, alt semiton! – ar exclama Kera Caliţa. „Les plaisirs de la table”, alături de coconi şi cuconiţe, lângă prea-sfinţi şi prea-boieri cu potcapuri şi paftale, continuă cu bucate aburinde, care să aţâţe şi mai mult cheful de voroavă. Broaşte pané, să le mănânci „à croquer”. Un „prea-boier” strigă cu încântare gazdei noastre: „Chez vous j’avale tout avec délice, Madame Caliţa!” (La dumneavoastră înghit totul cu încântare, Kera Caliţa!). Dar iute vorbele deprinse la Paris sunt şi ele „înghiţite”, căci mai grabnic ar mesteca bucate decât cuvinte prea-boierul nostru. Caracudă prăjită; crochete de puicuţă; „chifteluţe cât nuca, plutind în smântână grasă şi mărar verde de primăvară, ”en riants propos et en belles maximes” (în vorbe de duh şi frumoase maxime)”. Apoi: bulete de creier, ficăţei „à la madamme Procopoaie” (reţetă culeasă dintr-un caiet din alt veac!), saleuri de morun din Marea Neagră…Şi, „plus que tout” (mai mult decât toate), fructe murate, pe alese: prune, struguri, mere, pere, gutui, varză roşie. Oh! Ce simfonie a anotimpurilor, pusă din vreme la sare şi oţet!” (Simona Lazăr).

Fericirea. ”Viața este o provocare de îndeplinit, o fericire de câștigat, o aventură de încercat”. (Maica Tereza). ”Fericirea unui cuplu se măsoară prin fotografiile lor, iar fotografiile sunt făcute în vacanțe; Fără fotografii de vacanță, nu am putea dovedi niciodată că suntem fericiți”. (David Foenkinos). ”Fericirea este ca o barcă cu pânze fragilă pe mare deschisă: este nevoie doar de o mică furtună pentru a o distruge”. (Lena Allen-Shore). ”Fericirea perfectă se uzează repede”. (Robert Choquette). ”Este mai bine să vă uniți pentru fericirea pe pământ decât să vă certați asupra existenței unui paradis postum”. (Maurice Thorez). ”Omul slab își face propria fericire dependentă de activitatea celorlalți; cel voluptuos, din propriile senzații și omul inteligent, din propriile sale acțiuni și gânduri”. (Marcus Aurelius, Gânduri pentru mine). ”Norocul este șansă, fericirea este o vocație”. (Alexandru Vlahuță). ”Fericirea este îndepărtată, ascunsă de uși închise, obloane trase, uitare de ceilalți, pereți de netrecut”. (Eric-Emmanuel Schmitt, Evanghelia după Pilat). ”Fericirea este la fel de solicitantă ca o soție legitimă”. (Jean Giraudoux). ”Căutarea fericirii îi face pe oameni atât de nefericiți”. (Georges Raby). ”Fericirea? Este să trăiești în realitate, să nu porți mască”. (Tom Cruise). ”Masca fericirii este poate cea mai greu de purtat”. (Gérard Martin, Ispite). ”Moralitatea publică a fost opusul fericirii de când ea există” . (Francis Picabia).

Iubire interzisă. Dragostea interzisă dintre Héloïse și Abélard. Héloise are doar 17 ani și trăiește izolată în Abația Argenteuil, o mănăstire rezervată femeilor. Unchiul său, canonic, i l-a recomandat ca profesor pe Abelard, cu 19 ani mai mare decât ea. Genial profesor de filozofie, maestru al dialecticii. Profesorul se îndrăgostește imediat de eleva sa. Atracția este reciprocă. Îndrăgostiții sunt atrași fatal unul de celălalt și întrețin o relație… care nu este doar spirituală! Dramă: Héloïse rămâne însărcinată. Îndrăgostiții se căsătoresc în cel mai mare secret înainte de a fi denunțați. Aventura lor era scandaloasă pentru vremea aceea. Sunt apoi despărțiți, el este castrat, dar distanța geografică nu le afectează în niciun caz dragostea. Legenda spune că atunci când Heloise a murit, Abelard și-a întins brațele din propriul sicriu.

Gicuţă. O bătrână stătea amărâtă pe un balansoar, ţinând în braţe pe motanul ei, Gicuţă. Deodată apare o zână care-i spune: Fiindcă ai dus o viaţă cinstită şi ai un suflet bun, îţi voi îndeplini trei dorinţe! Stă bătrâna, se gândeşte şi îi spune prima: – Vreau să fiu foarte bogată! Zâna dă cu băţul magic, transformă casa în palat şi o umple pe babă de bani. – Acum vreau să fiu tânără şi frumoasă! O transformă zâna într-o prinţesă. Şi ultima dorinţă: – Vreau să-l transformi pe motanu’ Gicuţă în cel mai frumos bărbat din lume! Zâna îi îndeplineşte şi ultima dorinţă, apoi dispare. Câteva minute bune, prinţesa şi Gicuţă se privesc în ochi. Prinţesa e tulburată de cât de frumos poate fi Gicuţă. Gicuţă se ridică, se apropie de ea, se înclină şi îi şopteşte la ureche: – Nu-i aşa că-ţi pare rău că m-ai castrat?

Egloga autodenunţării. ”Sunt vinovat că sunt poet!/N-am pe niciunde cont secret,/Mă-mpac cu mine tot mai greu /La mila altora, mereu./Chiar dacă umblu şi trăiesc,/Tot mai puţin mă preţuiesc/Scriind poeme pentru proşti,/De-aceea, unii dintre foşti,/Deşi nu le-am făcut nimic,/Mă socoteau un inamic…/Iar actualii îmi pretind,/Pe de pomană, să-i destind/Şi să-i distrez, şi să-i cultiv,/Scoţându-mă definitiv/Din sfera celor învârtiţi/Prin bani murdari şi nemunciţi,/Ba, pe deasupra-mi şi impun/Ce am eu voie să mai spun,/Ce să mănânc, şi ce să beau,/Pe care drumuri s-o mai iau,/Ca nu cumva să le strivesc/Gazonul foarte englezesc,/Adus din rai şi răsădit/În spaţiul ăsta prăpădit,/Să aibă o dovadă-n plus/Că eu sunt jos, iar ei sunt sus”. (G. Țărnea. Sentenții (2). ”Lacomul și sătulul tot flămând este”. ”Marele scrâșnet al roților astupă voroava cărăușilor”. ”Din pricinele mici, mari gâlceve se scornesc. Și țânțarul se face armăsar”. ”Cuvântul slobozit mai iute decât fierul împănat se duce”. ”Mai de nădejde este dulăul deșteptat/Decât străjerul însomnorat sau cu vin bine îndopat”. ”Gura desfrânată/Mai tare aleargă/Decât piatra din deal răsturnată/Pe care un nebun cu piciorul poate a o prăvăli/Și o mie de înțelepți/A o opri nu pot”. (Dimitrie Cantemir, Maxime și cugetări din Istoria Ieroglifică, 1705).

Sex. Io și cu muierea avem o viață sexuală din ce în ce mai echilibrată…Uite, de exemplu ieri, ne-o durut pe amândoi capul!

* Ghinion. Ești ghinionist atunci când vântul ridică fusta unei femei, iar ție îți bagă praf în ochi. * Înainte de divorţ te gândeşti că mai rea decât ea nu există…Şi de fiecare dată greşeşti! *Monica Lewinski: Voi vota mereu cu republicanii! Democrații mi-au lăsat, definitiv, un gust foarte amar…

* Ea și el…cină romantică. Ea: – Întreabă-mă orice. El: – Plătim jumi’- juma’? * Polițistul: – De ce nu aveți permisul de conducere la dvs.? Șoferița: – Nu am ieșit bine în poză!



Recomandări

Mii de credincioși la Hramul Mănăstirii Putna. Starețul Melchisedec Velnic: „De 560 de ani candela rugăciunii și a jertfei nu a încetat”

Mii de credincioși la Hramul Mănăstirii Putna. Starețul Melchisedec Velnic: „De 560 de ani candela rugăciunii și a jertfei nu a încetat”
Mii de credincioși la Hramul Mănăstirii Putna. Starețul Melchisedec Velnic: „De 560 de ani candela rugăciunii și a jertfei nu a încetat”

Mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, alături de copiii care vor vedea pentru prima dată marea

Mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, alături de copiii care vor vedea pentru prima dată marea
Mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, alături de copiii care vor vedea pentru prima dată marea