Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, marți, că o reglementare națională nu poate interzice total experților contabili să efectueze acte de „atragere a clientelei prin abordare directă”, sintagmă interpretată ca fiind o comunicare comercială în sensul Directivei „servicii”.
În opinia Curții UE, o astfel de interdicție, prohibită de Directiva „servicii”, constituie o restricție în calea liberei prestări a serviciilor transfrontaliere.
Directiva „servicii” (Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne-n.r.) urmărește să instituie o piață a serviciilor, liberă și competitivă, pentru a promova creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană. În acest sens, directiva prevede eliminarea obstacolelor din calea libertății de stabilire și din calea liberei circulații a serviciilor între statele membre, precum interdicțiile totale ale oricăror forme de comunicări comerciale pentru profesiile reglementate care permit promovarea, directă sau indirectă, a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei întreprinderi. Directiva urmărește, pe de altă parte, să garanteze interesele consumatorilor ameliorând calitatea serviciilor profesiilor reglementate pe piața internă.
Codul deontologic francez al profesioniștilor din domeniul expertizei contabile interzice membrilor acestei profesii efectuarea oricărui act de atragere a clientelei prin abordare directă, cu alte cuvinte orice contactare a unui terț care nu a solicitat acest lucru, cu scopul de a-și oferi serviciile acestuia din urmă. Participarea lor la colocvii, seminarii sau alte manifestări universitare sau științifice este autorizată în măsura în care aceștia nu desfășoară, cu această ocazie, acte care pot fi asimilate atragerii clientelei prin abordare directă.
Société fiduciaire a sesizat Conseil d’État (Franța) în vederea anulării acestei reglementări, considerând că interdicția pe care aceasta o prevede este contrară Directivei „servicii”.
Conseil d’État a hotărât să solicite Curții de Justiție să interpreteze această directivă, întrebând dacă statele membre pot interzice, în general, membrilor unei profesii reglementate – precum cea a experților contabili -, să efectueze acte de atragere a clientelei prin abordare directă.
În opinia Curții UE, rezultă mai întâi că, prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii urmărea, pe de o parte, să înlăture interdicțiile totale, pentru membrii unei profesii reglementate, de a recurge la comunicarea comercială, indiferent care ar fi forma acesteia. Pe de altă parte, acesta intenționa să elimine interdicțiile de a recurge la una sau mai multe forme de comunicare comercială, precum, în special, publicitatea, marketingul direct sau sponsorizarea. Trebuie de asemenea considerate interdicții totale, prohibite de directivă, normele profesionale care interzic comunicarea, prin unul sau prin anumite mijloace de comunicare în masă, de informații cu privire la prestator sau la activitatea sa.
Cu toate acestea, statele membre sunt libere să prevadă interdicții asupra conținutului sau metodelor comunicării comerciale pentru profesiile reglementate, în măsura în care normele prevăzute sunt justificate și proporționale în vederea asigurării în special a independenței, a demnității și a integrității profesiei, precum și a păstrării secretului profesional.
În continuare, Curtea analizează sensul noțiunii de atragere a clientelei prin abordare directă pentru a stabili dacă reprezintă o „comunicare comercială” pe care, în temeiul directivei, un stat membru nu o poate interzice, în mod general și absolut.
Întrucât dreptul Uniunii nu cuprinde o definiție juridică a noțiunii „atragere a clientelei prin abordare directă”, Curtea o interpretează drept o formă de comunicare de informații destinată căutării de noi clienți care implică un contact personalizat între prestator și clientul potențial pentru a-i prezenta acestuia din urmă o ofertă de servicii. Aceasta poate, din acest motiv, să fie calificată drept marketing direct. În consecință, atragerea clientelei prin abordare directă constituie o comunicare comercială în sensul directivei.
Prin urmare, Curtea răspunde că interdicția pentru experții contabili de a efectua orice act de atragere a clientelei prin abordare directă poate fi considerată o interdicție totală a comunicărilor comerciale prohibită de directivă.
Astfel, interdicția prevăzută în mod larg de reglementarea franceză interzice orice activitate de atragere a clientelei prin abordare directă, indiferent de forma, de conținutul și de metodele folosite. Așadar, această interdicție cuprinde interzicerea tuturor mijloacelor de comunicare care permit punerea în aplicare a acestei forme de comunicare comercială.
Rezultă că o astfel de interdicție trebuie să fie considerată o interdicție totală a comunicărilor comerciale care constituie așadar o restricție în calea liberei prestări a serviciilor transfrontaliere. Astfel, această interdicție poate să îi afecteze mai mult pe experții contabili care provin din celelalte state membre, privându-i de un mijloc eficient de pătrundere pe piața franceză.
Decizia CJUE de marți este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale din statele membre, care sunt sesizate cu o problemă similară.
