A învățat, a obținut 8,10 la examenul de titularizare și a venit la ședința de repartizare a posturilor cu speranța că va face primul pas spre o carieră în învățământ.
În schimb, o tânără candidată din județul Suceava povestește cum întreaga experiență de la ședința de repartizare a posturilor pentru specializarea Consiliere psihopedagogică a făcut-o să privească cu mare îndoială spre sistemul în care își dorește să lucreze.
„Nu vreau să intru într-un sistem defectuos”, este concluzia la care spune că a ajuns după ce s-a lovit de procedura umilitoare a repartizării, de timpii mari de așteptare, de organizarea defectuoasă.
„Ceea ce trebuia să fie o etapă firească, transparentă și bine organizată a devenit, pentru participanți, o experiență de-a dreptul umilitoare.
Repartizarea posturilor didactice pentru specializarea Consiliere psihopedagogică, dar și pentru celelalte specializări, a fost programată la o anumită oră, însă desfășurarea efectivă a procedurii a fost decalată cu aproximativ 6 – 7, 8, 10 ore.
Șase-șapte ore în care cadrele didactice au fost nevoite să aștepte pentru a afla dacă și unde își pot continua cariera profesională.
Și, ca tabloul organizatoric să fie complet, repartizarea s-a desfășurat într-o singură sală, în condiții care au ridicat nemulțumiri și întrebări legitime din partea celor prezenți.
Întrebarea este simplă: cât respect mai este acordat timpului și muncii unui cadru didactic?”
- „Sistemul educațional nu își poate permite să piardă oameni pregătiți”
Pentru un candidat care s-a pregătit pentru examen și care își dorește să intre în sistemul de educație, prima întâlnire cu mecanismul de repartizare ar trebui să însemne organizare, predictibilitate și respect pentru timpul celor care participă, spune candidata într-un mesaj neoficial adresat Inspectoratului Școlar Județean.
„Nu vreau să intru într-un sistem defectuos.
Este o decizie care ar trebui să dea de gândit.
Pentru că un sistem educațional nu își poate permite să piardă oameni pregătiți nu pentru că nu au obținut rezultate, ci pentru că modul în care sunt tratați îi face să se răzgândească.
Și atunci cine își asumă responsabilitatea?
Poate că aceasta este întrebarea cea mai importantă.
Cine răspunde pentru o procedură care se decalează cu 6–7 ore sau mai mult?
Cine verifică dacă există suficiente spații și condiții pentru desfășurarea unei repartizări?
Cine se gândește la oamenii care trebuie să aștepte ore întregi?
Și, mai ales, cine își asumă responsabilitatea atunci când organizarea unei instituții publice transmite exact mesajul opus celui pe care ar trebui să îl transmită: respect, profesionalism și eficiență?”, întreabă aceasta retoric.
- „Oameni bine pregătiți aleg să nu intre în sistem după ce văd cum funcționează lucrurile”
În condițiile în care școlile au nevoie de cadre didactice, fiecare candidat care obține un rezultat bun la titularizare și își dorește să profeseze ar trebui încurajat să facă acest pas, spune semnatara adresei.
De asemenea, pentru orice candidat, nota 8,10 obținută la titularizare ar fi trebuit să reprezinte începutul unei cariere în educație, nu momentul în care să se gândească dacă mai vrea să facă parte din sistem.
„În loc să ne întrebăm de ce tinerii și profesioniștii aleg să plece din sistem, poate ar trebui să ne întrebăm și câți oameni bine pregătiți aleg să nu intre în el după ce văd, din primul moment, cum funcționează lucrurile.
Un 8,10 la titularizare ar trebui să fie un motiv de încurajare pentru un sistem care are nevoie de profesioniști.
Nu un motiv pentru un candidat să spună: <Mulțumesc, dar nu vreau să fac parte din acest sistem>”.
